36 de ani de la Revoluția din 1989
Acum 36 de ani, zeci de mii de oameni au îndrăznit să ceară libertate, ieșind în stradă la Timișoara și declanșând prăbușirea dictaturii comuniste. „Jos Ceaușescu” a fost strigătul care a schimbat destinul României, însă libertatea a fost plătită cu vieți.
Tonul a fost dat în seara zilei de 15 decembrie 1989, când sute de oameni s-au strâns în fața locuinței pastorului László Tőkés, situată în Piața Maria. A doua zi, pe 16 decembrie, mulțimea a crescut, iar din rândul manifestanților s-a auzit primul strigăt „Jos Ceaușescu”. Ceea ce era la început un protest local s-a transformat într-o revoltă deschisă împotriva regimului condus de Nicolae Ceaușescu.
Autoritățile au început să intimideze protestatarii prin intervenții în forță, însă în zadar. Mulțimea nu s-a dispersat, iar represiunea regimului a devenit extrem de dură în zilele următoare. La 17 decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu a convocat o teleconferință cu activul de partid și de stat din județe și a anunțat că a dat ordin să se tragă. „Se somează, oricine nu se supune se socotește stare de necesitate și se aplică legea!”, preciza Ceaușescu.
În oraș se auzeau primele focuri de armă, iar luptele de stradă între civili și militari au început, fiind incendiate TAB-uri, tancuri și magazine. Pe treptele catedralei, un grup format din copii și tineri civili începea să scandeze: „Jos Ceaușescu!”, „Libertate!”, „Vrem o țară liberă!”. În timp ce, pe 18 decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu își începea vizita oficială în Republica Islamică Iran, în Timișoara vitrinele magazinelor erau sparte, milițienii erau peste tot, iar militarii ordonau oamenilor să circule fără oprire.
30 de tineri au ieșit în fața catedralei din Timișoara pentru a repeta colinde, iar alte câteva sute de manifestanți li s-au alăturat, fluturând un steag din care fusese decupată stema comunistă. A avut loc o ședință convocată de generalul Constantin Nuță, în urma căreia s-au stabilit condițiile derulării operațiunii „Trandafirul”, care a constat în transportarea a 43 de cadavre de la Timișoara la București și incinerarea lor, pentru a șterge urmele represiunii.
După două zile în care armata, miliția și securitatea încercau să reprime fără succes revolta, demonstranții au ocupat, la 19 decembrie 1989, centrul Timișoarei, din zona Piața Operei. Cele mai multe întreprinderi din Timișoara și-au încetat activitatea, fiind organizate mitinguri de protest și formulate revendicări. Pe străzile orașului, militarii au fraternizat cu revoluționarii, scandând: „Armata e cu noi!”.
Un număr de 40 de cadavre ale unor victime ale represiunii din Timișoara, neidentificate, au fost transportate, în secret, de la morga Spitalului Județean Timiș în București, unde, în noaptea de 19 spre 20 decembrie, au fost incinerate la crematoriul „Cenușa”. În balconul Operei i-au fost înmânate primarului Timișoarei revendicările protestatarilor: eliberarea arestaților, redarea cadavrelor familiilor care le revendică, demisia lui Nicolae Ceaușescu, circulația liberă a oamenilor și a ideilor.
După întoarcerea din vizita oficială din Iran, Nicolae Ceaușescu a decretat instituirea stării de necesitate. În cadrul unui discurs televizat, acesta a afirmat că „elemente huliganice (…) au provocat distrugeri de tip fascist în scopul destabilizării țării, dezmembrării teritoriale, lichidării revoluției socialiste și întoarcerii sub dominație străină”. Totodată, Ceaușescu a dat vina pe „agențiile străine de spionaj și pe românii din interior care își vând țara pentru un pumn de dolari sau pentru alte valute”.
Pe 17 și 18 decembrie 1989, la Timișoara au murit zeci de oameni, iar alte câteva sute au fost răniți în urma intervențiilor armatei și a forțelor de ordine.
