Întoarcerea acasă a badantelor: efectele sindromului Italia
„Sindromul Italia” este un fenomen care afectează femeile din estul Europei care, în ultimii 35 de ani, au lucrat ca îngrijitoare pentru bătrâni în țări precum Spania, Italia, Germania, Franța și Marea Britanie. Acest subiect a fost abordat într-un reportaj recent, care subliniază efectele negative ale acestei afecțiuni, inclusiv depresia și vinovăția, în rândul acestor femei.
Institutul Socola din Iași studiază sindromul Italia de 7 ani, iar psihologul Teodor Răileanu a discutat despre acest fenomen la Digi24, evidențiind manifestările sale care devin din ce în ce mai recunoscute printre specialiști. Una dintre principalele probleme cu care se confruntă aceste femei este sindromul de burnout, care apare din cauza epuizării provocate de muncă intensă, adesea fără pauze sau concedii suficiente. Aceste femei, care îngrijesc persoane cu afecțiuni psihice sau boli grave, sunt disponibile la orice oră din zi și din noapte, ceea ce duce la o epuizare fizică și emoțională rapidă.
Pe lângă sindromul de burnout, se constată și apariția unor forme grave de depresie, uneori însoțite de tentative de suicid, combinate cu un puternic sentiment de vinovăție. Răileanu subliniază că aceste episoade depresive, care sunt adesea atipice și rezistente la tratamentele clasice, se manifestă de obicei la întoarcerea acasă, când femeile simt că își pierd sensul și semnificația vieții, având dificultăți în a se adapta din nou la familie și la țara din care au plecat.
Institutul de Psihiatrie Socola din Iași se află în avangarda studierii și tratării sindromului Italia, cu scopul de a identifica și aborda aceste probleme. În ceea ce privește prevenția, se discută la nivel european despre inițiative pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, deși, în prezent, acestea rămân la nivel de declarații politice. În Italia, legislația a fost modificată pentru a proteja lucrătorii străini, în special femeile care îngrijesc bătrâni, oferindu-le pauze mai lungi, zile libere și acces gratuit la asistență psihologică și psihiatrică.
Un alt aspect important menționat de Răileanu este lipsa pregătirii profesionale, medicale și psihologice a acestor îngrijitori înainte de a pleca în străinătate. Este esențial ca acești profesioniști să beneficieze de o formare adecvată pentru a face față provocărilor legate de îngrijirea persoanelor cu nevoi speciale.
			
                               
                             