Biserica Ortodoxă celebrează mâine pe Sfântul Ioanichie cel Mare
Pe 4 noiembrie, credincioșii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Ioanichie cel Mare, cunoscut pentru minunile sale. S-a născut în Bitinia și a trăit în timpul împăratului Leon Isaurul (717-740). În tinerețe, a fost un susținător al distrugerii icoanelor, dar a renunțat la iconoclasm după ce un călugăr, care apăra cultul icoanelor, l-a numit pe nume, deși nu se cunoșteau anterior.
Sfântul Ioanichie cel Mare a fost și un soldat remarcabil, reușind să-i salveze viața împăratului în timpul unei lupte cu bulgarii. După terminarea conflictului, a decis să se retragă din armată și să își dedice viața mănăstirii. După o perioadă în mai multe mănăstiri, s-a retras în pustiu, stabilindu-se inițial în Muntele Conturiului, iar ulterior în Muntele Olimp.
Pe parcursul vieții sale, a fost supus mai multor încercări din partea invidioșilor: un monah a încercat să-l otrăvească, altul i-a dat foc chiliei, iar un altul a încercat să-l străpungă cu un toiag. Cu toate acestea, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a supraviețuit acestor atacuri.
Ioanichie a fost un luptător pentru cinstirea sfintelor icoane, colaborând cu patriarhul Metodie și împărăteasa Teodora pentru restabilirea cultului acestora. Potrivit tradiției, se spune că se ridica de la pământ în vremea rugăciunii sale, devenind nevăzut. A trecut la cele veșnice în jurul anului 846, iar rodul luptei sale pentru dreapta credință este recunoscut și astăzi în slujbele bisericești, unde se rostește: „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ție!”
Troparul Sfântului Cuvios Ioanichie cel Mare
„Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioanichie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.”
			
                               
                             