Peste 136.000 de angajați din afara UE contribuie legal la economia României
Peste 136.000 de muncitori din afara Uniunii Europene lucrează legal în România, majoritatea în domeniile construcțiilor, HoReCa și industrie. Aceștia sunt atrași de salariile mai mari și de accesul mai facil la piața muncii, în comparație cu Vestul Europei, conform unui raport al Consiliului Economic și Social (CES).
Analistul economic Adrian Negrescu a subliniat că acești lucrători au devenit „o plasă de salvare” pentru economia românească, dar a avertizat că, fără o strategie clară de integrare, fenomenul poate genera presiuni sociale și economice pe termen mediu și lung. Conform datelor oficiale, majoritatea muncitorilor non-UE provin din Nepal (peste 45.000), urmați de Sri Lanka, Turcia, Republica Moldova și India. Aproximativ două treimi dintre aceștia locuiesc în București, Ilfov, Constanța, Timiș și Cluj.
Motivul migrației și structura demografică
Principala motivație pentru migrația acestor muncitori este economică: firmele românești îi angajează masiv pentru a suplini o lipsă acută de forță de muncă, în contextul în care tot mai mulți români refuză anumite tipuri de joburi sau aleg să muncească în străinătate. Aproximativ 64% dintre permisele de ședere acordate cetățenilor din afara UE sunt emise în scop de muncă. Majoritatea acestor muncitori sunt în vârstă activă, între 18 și 64 de ani, iar structura pe gen este dezechilibrată, cu aproximativ trei sferturi bărbați, concentrați în special în construcții, industrie și agricultură, în timp ce femeile sunt din ce în ce mai prezente în HoReCa, servicii și zona de îngrijire.
Impactul economic și contribuția la bugetul statului
Conform lui Adrian Negrescu, dimensiunea reală a acestui fenomen este adesea distorsionată de percepția publică. Deși numărul muncitorilor străini a crescut, acesta este relativ scăzut raportat la dimensiunea economiei și la necesarul de forță de muncă din România. Creșterea numărului de muncitori străini este vizibilă mai ales în sectoarele cu deficit de personal. În construcții, numărul angajaților non-UE a crescut de peste trei ori față de 2019, iar în industria ospitalității creșterea a fost și mai accelerată. Acești muncitori contribuie semnificativ la bugetul statului prin taxele salariale și consum, aducând anual sume de ordinul sutelor de milioane de euro.
Provocările și riscurile sociale
Pe lângă beneficiile economice, raportul CES evidențiază și aspecte mai puțin vizibile. Mulți dintre acești muncitori ajung în România cu datorii contractate pentru a plăti comisioane către agenții de recrutare și costuri de deplasare, ceea ce îi face vulnerabili la abuzuri. Dependența juridică față de angajator, barierele de limbă și lipsa informațiilor clare despre drepturi contribuie la dificultățile de integrare și la riscul de exploatare.
Discursul public și viitorul forței de muncă
Studiul CES arată că discursul instigator la ură împotriva migranților a crescut în mediul online, afectând integrarea acestora. Adrian Negrescu a avertizat că România riscă să se confrunte cu probleme sociale majore dacă nu va dezvolta o strategie concretă de absorbție a acestor muncitori. Criza demografică și ieșirea la pensie a generației născute în anii ’60-’70 vor amplifica presiunea pe piața muncii, făcând importul de forță de muncă din afara UE o soluție necesară în următorii 10–15 ani.
Concluzia este clară: România are nevoie urgentă de o strategie coerentă și pe termen lung pentru integrarea muncitorilor străini, nu doar pentru a preveni abuzurile și tensiunile sociale, ci și pentru a transforma migrația într-o soluție viabilă la criza demografică și a forței de muncă.
