Povestea fascinantă a „crocodilului teribil”: cum a devenit un imens prădător de dinozauri
O reptilă uriașă care se hrănea cu dinozauri acum zeci de milioane de ani avea un bot de aligator, însă principalul său atu era că putea să trăiască în apa sărată, un aspect pe care aligatorii din zilele noastre nu îl pot realiza. Deinosuchus a fost unul dintre cei mai mari crocodilieni care au trăit vreodată, având un corp de dimensiunea unui autobuz și dinți de mărimea bananelor. Acest prădător de top a trăit în râurile și estuarele din America de Nord până acum 75 de milioane de ani.
Craniul Deinosuchus era lat și lung, având un nodul bulbos în vârful botului, o caracteristică care nu se mai găsește la niciun alt crocodilian studiat până acum. Urmele de dinți prezente pe oasele din era Cretacică sugerează că Deinosuchus vâna dinozauri sau se hrănea cu leșurile acestora. Deși numele său științific înseamnă „crocodil teribil”, Deinosuchus a fost considerat un „aligator mare”, fiind asociat în mod tradițional cu aligatorii și speciile din care au evoluat aceștia.
O nouă analiză a fosilelor reptilei, precum și a unor probe ADN de la aligatori și crocodili din prezent, indică faptul că Deinosuchus ar aparține unei alte ramuri a arborelui genealogic al crocodilienilor. Spre deosebire de aligatori, Deinosuchus a păstrat glandele vechilor crocodilieni, permițându-i să tolereze apa sărată. Toleranța la sare l-ar fi ajutat să supraviețuiască în apele din așa-numita Mare interioară a Americii de Nord, care separa continentul în două într-o perioadă când nivelul mărilor și oceanelor era mai ridicat.
Deinosuchus a devenit un prădător uriaș, dominând ecosistemele mlăștinoase și hrănindu-se cu aproape orice creatură îi ieșea în cale. Această reptilă a putut să se răspândească pe întreg continentul, trăind în mlaștinile de lângă ambele coaste ale mării interioare preistorice, precum și pe coasta atlantică a Americii de Nord. Noile descoperiri arată cum unele specii din familia crocodilienilor s-au adaptat la răcirea mediului înconjurător, în timp ce altele au dispărut.
Dr. Marton Rabi, unul dintre cercetători, a declarat: „Nimeni nu era în siguranță în aceste mlaștini când Deinosuchus era pe aproape. Vorbim despre un animal absolut monstruos cu o lungime totală a corpului de aproximativ 8 metri sau mai mult.”
Strămoșii aligatorilor de azi erau mult mai mici decât alți crocodilieni care trăiau la acea vreme. Aligatorii au început să capete dimensiuni mai mari începând de acum 34 de milioane de ani, după ce clima a început să se răcească și competitorii lor au dispărut. Deinosuchus, deși unul dintre cei mai mari crocodilieni, nu a fost singura specie uriașă; crocodilienii gigantici au evoluat independent în medii acvatice de peste 12 ori în ultimele 120 de milioane de ani, în diverse faze climatice, inclusiv în timpul erei glaciare.
Chiar și în rândul speciilor care trăiesc în zilele noastre au fost raportate specimene de 7 metri și chiar mai mari până spre finalul secolului al XIX-lea, ceea ce sugerează că Deinosuchus nu a fost o excepție. Crocodilii gigantici au fost o apariție normală în aproape orice perioadă geologică.
