Magia solstițiului de iarnă 2025: noaptea eternă și începutul zilelor mai lungi
Solstițiul de iarnă marchează cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte a anului, reprezentând, din punct de vedere astronomic, începutul sezonului rece în emisfera nordică. În 2025, fenomenul va avea loc duminică, 21 decembrie, la ora 17:03, ora României. De la acest moment și până la solstițiul de vară, din 21 iunie 2026, durata zilelor va începe să crească treptat, în timp ce nopțile se vor scurta.
Deși iarna începe din punct de vedere meteorologic pe 1 decembrie, debutul astronomic al sezonului rece are loc odată cu solstițiul de iarnă, moment în care poziția aparentă a Soarelui pe cer reflectă mișcarea reală a Pământului în jurul acestuia.
De ce nopțile sunt mai lungi în timpul solstițiului de iarnă
În timpul solstițiului de iarnă, nopțile ating cea mai mare durată din întregul an, deoarece Soarele urcă foarte puțin pe cer și rămâne vizibil pentru un interval scurt. La amiază, la latitudinea medie a României, în jur de 45°, Soarele se ridică la doar aproximativ 21° deasupra orizontului. În aceste condiții, ziua ajunge la minimul anual – în București, aproximativ 8 ore și 50 de minute, în timp ce noaptea atinge durata maximă, de aproape 15 ore și 10 minute.
Spre deosebire de solstițiul de vară, la solstițiul de iarnă, Soarele rămâne foarte jos pe cer chiar și la mijlocul zilei, ceea ce face ca razele sale să ajungă sub un unghi redus, iar umbrele obiectelor să devină mai lungi decât în orice altă zi a anului.
Semnificația fenomenului astronomic
Solstițiul de iarnă marchează începutul iernii astronomice, momentul în care Soarele atinge cea mai sudică poziție pe sfera cerească, la aproximativ 23°27′ sud față de ecuator, deasupra cercului de latitudine numit „Tropicul Capricornului”. În această zi, răsăritul și apusul se deplasează simetric spre sud față de punctele cardinale est și vest, determinând astfel cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte a anului.
De unde provine denumirea de solstițiu
Cuvântul solstițiu provine din latinescul „solstitium”, format din „sol”, care se traduce prin „soare”, și „sitium”, derivat al cuvântului „stiti”, care înseamnă „a se opri”. De aici și definiția cuvântului prin „soare nemișcat”.
Tradiții și obiceiuri de Solstițiul de iarnă
Tradițiile legate de solstițiu au rădăcini extrem de vechi. Cea mai veche referință scrisă despre o sărbătoare dedicată reîntoarcerii Soarelui provine din Mesopotamia antică, de peste 4.000 de ani. Festivitatea, care dura 12 zile, urmărea să-l ajute pe zeul Marduk, zeul suprem al Mesopotamiei, considerat apărător al ordinii și al echilibrului universului, să restabilească ordinea asupra haosului din regiune pentru încă un an.
Un alt element important al tradițiilor solstițiului îl constituie construcțiile megalitice, menite să urmărească traiectoria Soarelui, precum „Stonehenge” în Anglia și „Newgrange” în Irlanda. Potrivit cercetătorilor, pietrele de la Stonehenge, care datează din jurul anului 2050 î.Hr., au fost aliniate astfel încât lumina Soarelui să cadă într-un mod precis la apus în ziua solstițiului de iarnă.
În tradiția populară românească, solstițiul marchează reînnoirea energiei casei și familiei. În unele zone ale țării, oamenii aprind focuri ritualice, curăță gospodăria și pregătesc alimente speciale pentru a alunga spiritele rele și a atrage noroc în noul an.
