Plafonarea marjei în comerțul alimentar: Efecte și implicații
Ungaria anului 2025 a decis să impună o plafonare a adaosului comercial de la producător până la consumator la 10% în comerțul alimentar. Această măsură a fost întâmpinată cu scepticism, iar efectele imediate sugerează o situație similară cu cea din anii ’80, când produsele disponibile pe rafturi erau limitate și de calitate scăzută.
Crizele suprapuse, inclusiv pandemia C-19, rupturile din lanțurile de aprovizionare, războiul din proximitate și crizele politice și energetice, afectează profund economia. Aceste probleme au dus la creșterea prețurilor alimentelor, iar populația simte aceste efecte în mod direct, coșul de alimente devenind o povară tot mai mare în România și în alte țări europene.
Politicienii populisti din regiunea central-europeană și din Balcani recurg la soluții inspirate din manualele marxiste, atacând comerțul internațional și, prin ricoșeu, și rețelele de comerț local. Ungaria, sub conducerea lui Viktor Orban, a experimentat cu plafonarea prețurilor în comerțul alimentar și cu carburanți, rezultând pe termen scurt într-o scădere a inflației, dar pe termen mediu au apărut penurii, ungurii fiind nevoiți să treacă granițele pentru aprovizionare. Pe termen lung, Ungaria a devenit campioana inflației în UE.
Recent, Ungaria a decis să plafoneze adaosul comercial la 10%, ceea ce a generat confuzie în rândul comercianților. Marile rețele internaționale de comerț (IKA) se bazează pe logistică și puterea de negociere, dar asemenea politici riscă să ducă la lichidarea stocurilor și la pierderi financiare. Marja netă a comercianților din România este de obicei între 3% și 4%, iar un adaos de 10% nu permite susținerea unei afaceri viabile în majoritatea cazurilor.
În acest context, marxiștii contemporani nu recunosc valoarea comercianților și a serviciilor asociate, concentrându-se pe producția materială. Ei denigrează comercianții ca fiind trântori sau speculanți, ignorând complexitatea economiei moderne.
Exemplele din viața cotidiană, cum ar fi apa minerală, ilustrează aceste concepte. Deși prețul apei îmbuteliate poate părea exagerat, marjele de profit reale pentru companii precum Romaqua sunt între 8% și 10%, luând în considerare toate costurile de producție și distribuție.
Politicile populiste bazate pe plafonarea prețurilor riscă să afecteze comercianții locali și producătorii români de alimente, favorizând în mod indirect marile multinaționale care au capacitatea de a suporta astfel de măsuri temporare. Populismul izolaționist se dovedește a fi dăunător nu doar pentru economia națională, ci și pentru consumatori, care se confruntă cu o scădere a diversității produselor alimentare disponibile.
