Coroana britanică, sub umbrela istoriei întunecate
Presiunea asupra regelui Charles crește, după apariția unor cercetări care arată că monarhia britanică și Marina Regală au avut un rol central în extinderea și protejarea comerțului transatlantic cu africani înrobiți timp de sute de ani. Parlamentari, experți ONU și organizații pentru drepturile omului cer o scuză oficială din partea coroanei, susținând că simplele expresii de „regret personal” nu sunt suficiente pentru a răspunde uneia dintre cele mai grave crime din istoria umanității și pentru a aborda moștenirea de rasism și inegalitate care persistă până astăzi.
Regele Charles a exprimat anterior „regretul personal” față de suferința provocată de sclavie și a vorbit despre angajamentul de a „găsi modalități creative de a corecta inegalitățile care persistă”. Cu toate acestea, coroana britanică nu a emis niciodată o scuză oficială.
„The Crown’s Silence”, o carte publicată recent, detaliază modul în care monarhi de la Elisabeta I la George al IV-lea au folosit comerțul cu oameni înrobiți pentru a spori veniturile coroanei și a apăra Imperiul Britanic. Se crede că, până în 1807, coroana britanică era cel mai mare cumpărător de oameni înrobiți.
Bell Ribeiro-Addy, deputată laburistă pentru Clapham și Brixton Hill și președinta grupului parlamentar multipartid pentru reparații africane, a declarat că „regretul personal” „nu se ridică la nivelul uneia dintre cele mai mari crime împotriva umanității”. Ea a subliniat că este nevoie de o recunoaștere a istoriei și de acțiuni pentru a aborda moștenirea sa durabilă de rasism și inegalitate globală.
Runnymede Trust, care în septembrie a publicat raportul „Reparations”, a declarat că o scuză din partea regelui Charles ar fi „un prim pas simbolic binevenit”, dar că trebuie susținută de acțiuni. Aceștia au menționat că „reparațiile nu înseamnă impunerea unei pedepse colective sau mărturisiri de vinovăție” și că o scuză a coroanei ar trebui oferită doar dacă există o promisiune guvernamentală însoțitoare de a se angaja în munca sistemică necesară pentru a aborda moștenirile sclaviei.
Liliane Umubyeyi, directoarea African Futures Lab, a susținut că recunoașterea „nu poate fi suficientă de una singură”, având în vedere că există „o obligație legală, precum și morală, pentru reparații, întrucât sclavia a fost recunoscută oficial drept crimă împotriva umanității în dreptul internațional”.
Carla Denyer, deputată a Partidului Verde pentru Bristol Central, a afirmat că o scuză oficială este „demult necesară”, subliniind că „descendenții persoanelor înrobite nu merită nimic mai puțin”. Experți independenți care colaborează cu ONU au declarat, de asemenea, că o scuză este întârziată.
Cercetătorul și activistul pentru drepturile omului Michael McEachrane a spus că apelul global pentru justiție reparatorie nu este, în principal, despre trecut, ci esențial pentru un viitor sustenabil, evidențiind impactul colonialismului asupra disparităților sociale, economice și ecologice.
Avocata specializată în drepturile omului Dominique Day a subliniat că moștenirea sclaviei și colonialismului se resimte în numeroase aspecte ale societății contemporane. Ea a adăugat că „o recunoaștere creează spațiu pentru reparare și posibilitatea de a avansa către o etică a respectului, compasiunii și prosperității fără exploatare”.
Se așteaptă ca regele să se confrunte cu apeluri reînnoite pentru acțiuni care să abordeze moștenirea sclaviei din partea statelor din Caraibe și Africa, la reuniunea șefilor de guverne din Commonwealth (Chogm), în Antigua și Barbuda, mai târziu în acest an.
Istorica Brooke Newman a declarat că a scris „The Crown’s Silence” pentru a prezenta „dovezile istorice” și a „deschide conversația” pe o temă care a căzut victimă „războiului cultural”. Ea a afirmat că Chogm va fi un moment de fast și proteste, iar 2026 ar putea fi un moment-cheie pentru ca Charles să acționeze.
Palatul Buckingham a fost contactat pentru un punct de vedere.
