Timpul căpcăunilor: Cetatea Neamț și falsificarea monedelor
Cetatea Neamț, construită în urmă cu peste 600 de ani în timpul domniei lui Petru I Mușat, reprezintă un important reper al istoriei medievale românești. Recent, s-a descoperit un aspect mai puțin cunoscut al cetății: falsificarea de monede la scară mare în secolul al XVI-lea, pe timpul domnitorului Eustatie Dabija.
În una dintre camerele cetății, denumită „Monetărie”, sub conducerea lui Eustatie Dabija, se falsificau monede. Dovezile arheologice, inclusiv matrițele găsite între zidurile cetății, indică faptul că, între 1661 și 1665, un meșter habilitat a bătut monedă falsă poloneză, suedeză și prusacă. Aceste falsuri au fost distribuite în Moldova și au ajuns chiar și în Muntenia.
Primele cercetări arheologice de la Cetatea Neamț au avut loc între 1939 și 1942, dar nu au fost foarte sistematice din cauza lipsei unei școli de arheologie medievală în Moldova. Principalul obiectiv al acestor cercetări a fost să se scoată la lumină zidurile cetății. În timpul săpăturilor, s-au descoperit monede și resturi monetare într-o încăpere sub Paraclisul Sfântul Nicolae, sugerând că aceasta a fost folosită pentru baterea monedei. De aici provine și denumirea de „Monetărie”.
Dr. Vasile Diaconu, arheolog și cercetător în cadrul Complexului Muzeal Național Neamț, a explicat că atelierul clandestin de la Cetatea Neamț nu era singurul din Moldova în acea perioadă. Până recent, se știa că cel mai important atelier de falsificare a monedelor era cel din Cetatea Sucevei, condus de meșterul polonez Titus Livius Borattini. Acesta avusese drepturi de a bate monede în Polonia și, venind în Moldova cu matrițele sale, a falsificat monede în Cetatea Sucevei. Rămâne de discutat cum a ajuns un astfel de atelier să funcționeze și la Cetatea Neamț.
La Cetatea Neamț s-au falsificat nu doar monede poloneze, ci și suedeze și prusace. Falsificarea era un proces complex, iar meșterul care realiza aceste falsuri specula faptul că majoritatea oamenilor nu aveau cunoștințe suficiente pentru a distinge între original și fals. Dimensiunile, caracteristicile morfologice și grosimea materialului monedelor false diferau de cele ale monedelor originale, iar erorile de ștanțare erau frecvente.
Deși nu aveau cunoștințe detaliate despre monedele din alte regiuni, oamenii din acea perioadă puteau realiza paritatea monetară. În Evul Mediu, circulația valutară era variată, incluzând monede poloneze, turcești, ungurești și suedeze. Aceștia cunoșteau valoarea relativă a monedelor, dar nu reușeau întotdeauna să facă distincția între originale și falsuri.
În plus, în curtea exterioară a cetății a fost descoperit un tezaur de la sfârșitul secolului al XVII-lea, cu monede de argint, care a fost probabil ascuns de posesor în timpul unui conflict, în speranța de a-l recupera ulterior.
