Anorexia nervoasă: o amenințare în creștere pentru fetele tinere
Anorexia nervoasă devine un fenomen tot mai prezent în rândul copiilor, cu fete de 9–10 ani care încep să țină cure de slăbire și să participe la competiții de slăbit, influențate de presiunea rețelelor sociale. Vârsta la care apar primele semne de anorexie scade îngrijorător, iar semnalele de alarmă sunt din ce în ce mai grave. Clipurile despre skincare, fashion și beauty care promovează ideea de „glow up” contribuie la nemulțumirea față de propriul corp, ducând la tulburări grave precum anorexia.
Antonia, o adolescentă de 17 ani, a slăbit 10 kilograme în doar două săptămâni, fiind atrasă de trendul „glow up”. Sub iluzia perfecțiunii, fetele sunt împinse către transformări radicale, adesea plătind cu sănătatea. În competițiile de slăbit participă chiar și fetițe de 9 ani. Antonia a declarat: „N-am mâncat una dintre mese la început, după aceea două și apoi deloc”. Ea a experimentat stări de rău, inclusiv amețeli, realizând că face o greșeală doar după ce a avut prima stare de rău.
Specialiștii subliniază că anorexia nu începe brusc și nu se manifestă dramatic la început. Părinții sunt adesea primii care pot observa semnele, dar aceștia sunt adesea prea ocupați pentru a le da importanța cuvenită. Lenke Iuhos, psiholog, afirmă că fenomenul a devenit o realitate pentru tinerii care nu fac distincția între aspectul corporal și sănătate. Este esențial ca părinții să discute despre corp în timpul adolescenței sau preadolescenței.
Slăbirea bruscă duce la pierderea masei musculare și la scăderea densității osoase. Bogdan Cosma, nutriționist, sugerează că o masă ideală ar trebui să conțină toți nutrienții, împărțită în jumătate fructe și legume, un sfert cereale și un sfert proteine, completată cu grăsimi sănătoase. Prevenția ar trebui să includă limitarea accesului copiilor la rețelele sociale, iar multe țări europene iau în considerare măsuri pentru a proteja minorii sub 16 ani.
Ioana Chicet Macovenciuc, cunoscută sub numele de „Prințesa Urbană”, a observat că multe colege de clasă ale copiilor săi au slăbit semnificativ, unele având chiar 9-10 ani. Ea subliniază importanța conștientizării acestui fenomen și a discuțiilor deschise cu copiii. Părinții trebuie să fie atenți și să nu excludă din start posibilitatea ca fetițele lor să fie afectate.
Semnele anorexiei pot include schimbări subtile în relația copilului cu mâncarea, cum ar fi amânarea meselor, consumul excesiv de apă înainte de mese sau purtarea hainelor largi. De asemenea, pot apărea modificări fizice, cum ar fi dispariția menstruației, apariția părului corporal sau căderea părului de pe cap. Părinții sunt încurajați să discute cu copiii despre aceste schimbări și să ceară ajutorul specialiștilor atunci când observă probleme.
Relația dintre părinte și copil trebuie să fie una apropiată și caldă, evitând metodele coercitive, cum ar fi obligarea copilului să mănânce. Este important ca părintele să fie alături de copil, să participe activ la procesul de recuperare și să consulte specialiști, cum ar fi medici, psihologi sau nutriționiști. Anorexia este o tulburare serioasă care necesită timp, răbdare și sprijin profesional, și este esențial ca părinții să se informeze din timp pentru a putea interveni eficient.