Războiul tarifelor necesită o reacție fermă, nu o supunere
Războiul comercial inițiat de președintele Donald Trump depășește simpla problemă a taxelor vamale, constituind un atac la adresa regulilor care au guvernat comerțul global în ultimele decenii. Această ofensivă strategică vizează distrugerea ordinii internaționale bazate pe reguli, promovând un concept de „realpolitik hiper-tranzacțional”, în care forța, tranzacțiile bilaterale și interesele brute devin predominante.
În fața acestei provocări, Uniunea Europeană nu mai poate beneficia de luxul neutralității sau al unei diplomații tăcute. Acceptarea termenilor impuși de Washington ar legitima o agendă care amenință interesele economice, autonomia politică și valorile democratice ale UE. Marcel Fratzscher, economist german, subliniază că Uniunea Europeană se află într-un punct crucial: trebuie să decidă dacă se aliniază cu China pentru a apăra arhitectura multilaterale sau dacă devine complice în demolarea acesteia prin cedarea în fața presiunilor bilaterale din partea SUA.
Fratzscher avertizează că semnalul trimis de executivul german, de deschidere față de cerințele Casei Albe, a reprezentat un pas greșit, riscând transformarea unei erori economice americane într-o victorie geopolitică. Economistul afirmă că Europa trebuie să-și apere convingerile și să nu se supună ideologiei „America First” a lui Trump, subliniind că „nu există o a treia opțiune”.
Pe termen scurt, impactul tarifelor este gestionabil, dar pe termen lung, distrugerea regulilor internaționale afectează modelul economic german, bazat pe exporturi și acces echitabil la piețe. Acceptarea acestui șantaj ar însemna renunțarea la ceea ce a făcut Europa competitivă și relevantă. Soarta unor tarife sau balanțe comerciale este doar o parte dintr-o problemă mai complexă: viitorul unui model economic global bazat pe competiție echitabilă, transparență și cooperare. Poziția Germaniei este esențială în acest context, având una dintre cele mai expuse economii la dislocările din comerțul internațional.
Modelul german de prosperitate depinde de exporturi și acces liber la piețele globale. Orice reconfigurare a sistemului internațional în direcția bilateralismului și a presiunii politice ar afecta competitivitatea Germaniei și, implicit, a Uniunii Europene. Fratzscher avertizează că cedarea în fața lui Trump ar amenința însăși fundamentul prosperității germane.
Uniunea Europeană se confruntă cu întrebarea: cum ar trebui să răspundă – defensiv sau la fel de agresiv? UE are o oportunitate unică de a se repoziționa ca lider al unei coaliții globale pro-multilateralism. Unii analiști sugerează că o alianță cu China, deși complexă, ar putea fi necesară, având în vedere că ambele părți au de pierdut din destrămarea sistemului comercial internațional. Totuși, această colaborare trebuie să vină cu condiționalități clare, precum renunțarea de către Beijing la politicile de subvenționare excesivă și deschiderea piețelor.
În plus, Europa trebuie să-și apere autonomia și interesele digitale. Giganții tehnologici americani domină economia digitală europeană, având un grad inacceptabil de libertate, evitând taxele și ignorând reglementările privind protecția datelor. Fără o reglementare clară și o autonomie digitală crescută, Europa devine vulnerabilă la presiuni externe, iar pasivitatea Bruxellesului poate transforma dependența tehnologică într-o armă geopolitică. Aceasta nu este doar o problemă de bani sau reglementări, ci de suveranitate.
În același timp, SUA blochează instituții precum Organizația Mondială a Comerțului, subminând credibilitatea unui sistem construit timp de decenii. În acest context, Europa ezită, dar timpul nu mai este de partea ei. Tăcerea nu este o strategie – este o slăbiciune. Dacă Uniunea Europeană nu intervine ferm, va pierde nu doar un partener, ci și rolul său pe scena globală. Nu poate exista influență globală fără asumarea responsabilității globale.
Președintele Trump a reușit să antagonizeze simultan toate marile economii, ceea ce poate fi perceput de susținătorii săi ca un curaj excepțional, dar poate reprezenta și o greșeală strategică exploatabilă. Uniunea Europeană are ocazia de a construi o nouă arhitectură de cooperare cu parteneri precum China, Japonia, Canada, Mexic sau Regatul Unit, formând o coaliție pentru reguli, nu pentru tarife, o alianță pentru stabilitate, nu pentru haos. Totuși, pentru a realiza acest lucru, UE are nevoie de voință politică, nu de calcule electorale sau gesturi de conciliere sterile.
Fratzscher propune o mișcare strategică curajoasă: o alianță între Europa și China pentru a apăra multilateralismul, nu din simpatie ideologică, ci din realism geopolitic. Atât Beijingul, cât și Bruxellesul au interesul de a păstra deschis sistemul comercial global și de a salva instituțiile multilaterale. Această alianță ar implica presiuni asupra Beijingului pentru a renunța la politicile care distorsionează competiția.
A opune rezistență costă, a ceda este ușor, iar a negocia ferm este dificil, dar esențial. Europa nu trebuie să se lase prinsă într-un joc cu reguli scrise unilateral. Acceptarea logicii forței ar însemna pierderea identității și relevanței sale. Într-o lume în care vocea rațiunii devine tot mai slabă, Europa trebuie să o amplifice, nu să o stingă. Viitorul ordinii internaționale nu depinde doar de acțiunile Casei Albe, ci și de curajul politic al liderilor europeni. Dacă aceștia aleg tăcerea și concesia, nu doar economia europeană va avea de suferit, ci și ideea de democrație economică globală. Într-o lume guvernată de forță, cine tace, dispare. Europa trebuie să răspundă clar, coerent și unit.