Un colț ascuns al Europei, altădată locuit în epoca ghețurilor, dezvăluie acum secrete ale vieții antice
Un teritoriu care lega odinioară Marea Britanie de Europa continentală era acoperit de păduri temperate și putea susține populații umane din Epoca de Piatră timp de milenii, înainte de a fi înghițit de ape. Această zonă, cunoscută sub numele de Doggerland, se află astăzi sub Marea Nordului și a găzduit ecosisteme încă de acum aproximativ 16.000 de ani. Doggerland își trage numele de la Dogger Bank, un banc de nisip din Marea Nordului, denumit după un tip de ambarcațiune olandeză medievală folosită la pescuit, numită „dogger”.
Stejarii (Quercus), ulmii (Ulmus) și alunii (Corylus) au prosperat în sudul Doggerlandului, unde a fost realizat un studiu recent. Estimările anterioare sugerau că Doggerland a fost complet inundat în urmă cu aproximativ 7.000 de ani, însă noile rezultate indică faptul că acest proces ar fi avut loc mai aproape de 6.000 de ani în urmă. Cercetătorii au reconstruit ecosistemul terestru dispărut, folosind ADN conservat în sedimente aflate sub fundul mării.
ADN-ul sedimentar antic a dezvăluit dovezi de mistreți, cerbi, urși și bouri. Studiul a fost realizat de cercetători care au analizat 252 de probe provenite din 41 de carote extrase de sub Marea Nordului, în largul coastelor Angliei. Probele au fost colectate de-a lungul unui râu preistoric, denumit Southern River, situat în ceea ce a fost sudul Doggerlandului.
Cercetătorii știau că Doggerland era împădurit înainte de a fi acoperit de ape, însă vârsta acestor păduri era incertă, iar consensul anterior indica o tundră în zonă cu 16.000 de ani în urmă. Totuși, analiza ADN-ului din sedimentele respective a arătat că arbori temperați și animale de pădure trăiau în jurul râului Southern încă de atunci. Aceasta sugerează că sudul Doggerlandului avea un climat mai blând decât regiunile învecinate în timpul erei glaciare.
Rezultatele studiului, publicate în revista PNAS, indică faptul că oamenii din Epoca de Piatră ar fi avut suficiente resurse pentru a trăi în sudul Doggerlandului după retragerea ghețarilor. Descoperirile ar putea contribui la explicarea paradoxului lui Reid, care evidențiază discrepanța dintre viteza de răspândire a semințelor și ritmul rapid în care arborii au recolonizat regiunile nordice după ultima eră glaciară.
Studiul sugerează că Marea Nordului a acoperit complet sudul Doggerlandului în urmă cu aproximativ 6.000 de ani, cu cel puțin 1.000 de ani mai devreme decât estimările anterioare. Aceasta subliniază imprecizia cunoștințelor actuale despre acest peisaj.
