Strategii inovatoare ale UNHCR pentru apărarea refugiaților în fața crizei financiare și a tragediilor cotidiene
Știrile despre război, colaps economic și suferință în masă apar cu rapiditate, devenind un zgomot de fond pe care omenirea a învățat să-l ignore. Pablo Zapata, reprezentantul UNHCR în România, discută despre provocările cu care se confruntă organizația în actualul context internațional.
Fondurile umanitare scad drastic
UNHCR se confruntă cu o scădere semnificativă a fondurilor, în special din partea Statelor Unite, care, deși rămân membre ale Comitetului Executiv al UNHCR, au redus contribuțiile financiare. Zapata subliniază că nu doar Statele Unite, ci și alți donatori au decis să aloce mai puțini bani pentru fondurile umanitare din cauza altor angajamente financiare, inclusiv cheltuieli crescute în apărare. Acest lucru afectează grav activitatea UNHCR și a altor organizații umanitare, inclusiv în România, unde s-a primit doar 31% din suma solicitată pentru planul de răspuns pentru refugiați în 2025.
Crizele multiple pun presiune pe sistem
Zapata afirmă că UNHCR trebuie să prioritizeze intervențiile în funcție de gravitatea situațiilor, având în vedere că crizele nu sunt mai puține. El menționează că organizația lucrează pentru eficientizarea proceselor interne și economisirea resurselor, având în vedere că protecția refugiaților este mandatul principal al UNHCR. Noul Înalt Comisar a subliniat importanța reducerii dependenței de asistență prelungită pentru refugiații care se află de mulți ani în exil, încurajând integrarea socio-economică a acestora.
50% dintre refugiații din România lucrează
În România, Zapata observă semne pozitive, cu un număr în creștere de refugiați care lucrează și, astfel, devin mai puțin dependenți de asistență. Aproape 51% dintre refugiații ucraineni din România declară că au locuri de muncă. Relația dintre comunitatea gazdă și refugiați rămâne, în general, bună, deși există o tendință de creștere a percepției neutre față de refugiați, ceea ce poate indica o schimbare în atitudinile comunității. Cu toate acestea, 27% dintre refugiați au raportat situații de agresiune verbală, ceea ce este îngrijorător.
Normalizarea suferinței
Zapata subliniază riscul normalizării suferinței în fața crizelor umanității, menționând că oamenii au tendința de a deveni insensibili la suferința altora. Aceasta este o problemă observabilă în România, unde inițial a existat o solidaritate puternică față de refugiați, dar care a început să scadă pe măsură ce criza s-a prelungit. UNHCR și alte organizații umanitare trebuie să se confrunte cu aceste provocări, având mai puține resurse și o responsabilitate crescută.
Politicile de azil devin mai dure
Pablo Zapata afirmă că există o îngrijorare crescândă în rândul statelor semnatare ale Convenției din 1951 privind refugiații, care își modifică legislația pentru a restricționa accesul refugiaților. UNHCR îndeamnă statele să respecte convenția și să găsească modalități de a oferi protecție refugiaților fără a afecta drepturile internaționale.
Sectorul umanitar se reorganizează
În contextul unei finanțări globale reduse, Zapata menționează că organizațiile umanitare, inclusiv UNHCR, colaborează pentru a face apeluri comune pentru finanțare, deși competiția pentru resurse rămâne o realitate. Chiar și în România, unde 43 de organizații colaborează în cadrul aceluiași plan pentru refugiați, UNHCR continuă să caute modalități de a răspunde nevoilor refugiaților în mod eficient.
Solidaritatea europeană susține România
Zapata subliniază solidaritatea Uniunii Europene față de România în sprijinul refugiaților, menționând că România a primit aproximativ 1,5 miliarde de lei pentru a sprijini eforturile umanității. Aceasta nu înlocuiește contribuțiile guvernamentale, ci le completează, având ca scop asigurarea unui răspuns eficient la nevoile refugiaților.
