Pensiile militare obstrucționează bugetul de apărare al țărilor NATO
Țările europene membre NATO intenționează să investească masiv în artilerie, rachete și drone, însă cheltuielile ridicate cu pensiile militare riscă să limiteze aceste planuri ambițioase, conform unei analize Reuters bazate pe date bugetare naționale. Această situație devine urgentă pe fondul amenințărilor rusești asupra flancului estic și incertitudinilor legate de angajamentul pe termen lung al Statelor Unite față de securitatea europeană.
În peste o duzină de state NATO, analizele arată că pensiile reprezintă o parte semnificativă și adesea neglijată din bugetele de apărare. Deși acești bani ar putea fi redirecționați către achiziții de armament, experții avertizează că tăierea beneficiilor de pensionare ar putea îngreuna recrutarea de personal. Camille Grand, fost secretar general adjunct al NATO pentru investiții în apărare, a afirmat: „O parte semnificativă din ceea ce este acceptat ca cheltuieli de apărare nu furnizează capabilități sau trupe suplimentare, ci este destinată pensiilor”.
Cheltuieli pe pensii în diferite țări
NATO nu publică cheltuielile individuale pentru pensiile militare ale membrilor săi, dar Reuters a compilat datele conform cărora 13 membri NATO – Statele Unite, Canada și 11 aliați europeni – au raportat cheltuieli pentru pensii în bugetele lor naționale. În Belgia, Bulgaria și Italia, aproape 20% din bugetele de apărare sunt alocate pentru pensiile soldaților, în timp ce Franța se apropie de 16%. Germania, cu o povară comparativ mai mică, alocă 11,5% din cheltuielile de apărare pentru pensii.
Chelțuielile medii pentru pensii în cele 13 națiuni analizate sunt de 12% din bugetele de apărare. Opt dintre cele 11 națiuni europene au îndeplinit anul trecut ținta de 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare, dar excluzând pensiile, acest număr scade la doar cinci.
Provocările financiare și soluțiile posibile
Deși cheltuielile pentru apărare ale NATO au crescut, unele state membre continuă să rămână în urmă. Belgia, Italia și Spania s-au angajat să îndeplinească ținta de 2% în acest an, înainte de summitul NATO de la Haga din 24-25 iunie, unde se discută o țintă de 5%. Mark Rutte, șeful NATO, a propus ca țările membre să crească cheltuielile pentru apărare la 3,5% din PIB și să aloce încă 1,5% pentru cheltuieli legate de securitate.
Armin Steinbach de la think tank-ul Bruegel din Bruxelles a subliniat că trebuie să se asigure că majorările de cheltuieli vizează cu adevărat creșterea puterii de foc, afirmând: „Dacă o mare parte din bani merg în salarii sau pensii, acest lucru nu este o investiție productivă”.
Exemple din diferite țări
În România, pensia medie pentru un soldat gradat depășește puțin suma de 3.000 de lei, cu cea mai mare pensie de 38.998 lei pentru generali. Ministrul italian al economiei, Giancarlo Giorgetti, a recunoscut luna trecută că este necesară o majorare a cheltuielilor, menționând că guvernul va schimba contabilitatea pentru a reflecta costurile pensiilor în raportările pentru apărare. Italia a raportat cheltuieli de 5,2 miliarde de euro pentru pensiile militare în 2023, reprezentând 18% din totalul cheltuielilor pentru apărare.
Franța îndeplinește abia ținta de 2% datorită cheltuielilor pentru pensii, fiind estimat că fără aceste cheltuieli, ar ajunge la doar 1,7% în acest an. Bugetul de apărare al Franței pentru 2025 include 9,5 miliarde de euro pentru pensii, ceea ce este mult mai mult decât cei 5,7 miliarde de euro alocați pentru întreținerea arsenalului nuclear.
În contrast, Statele Unite cheltuie echivalentul a 8,5% din bugetul său de apărare pentru pensii, mutând o mare parte din această cheltuială în alte părți ale guvernului. Din cei 72 de miliarde de dolari plătiți în beneficii anul trecut, doar 24 de miliarde de dolari au provenit direct din bugetul Departamentului Apărării.
Unele țări europene, precum Belgia, iau în considerare reformarea sistemului de pensii, inclusiv creșterea vârstei de pensionare a militarilor la 67 de ani, având în vedere că în prezent soldații pot să se pensioneze cu beneficii complete la doar 56 de ani. Aceste reforme ar putea fi dificile de implementat, având în vedere condițiile de pensionare și beneficiile variate de la o țară la alta.