Asociația Suflete Deschise a împărtășit bucuria Intrării Domnului Hristos în Ierusalim cu micuții din Ion Corvin, Ciocârlia și Siminoc
În vremea Postului Mare al Paștelui, voluntarii Asociației „Suflete Deschise” au continuat seria faptelor bune și au dus vestea Intrării Domnului Hristos în Ierusalim. Caravana faptelor bune a ajuns cu daruri la familiile nevoiașe, cu mulți copii, din Ion Corvin, Ciocârlia și Siminoc.
Voluntarii au dus această veste și în toate cele 14 case de copii din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța, unde viețuiesc 281 de copilași, majoritatea cu dizabilități și nevoi speciale, din Mangalia, Agigea, Techirghiol, Murfatlar, Lumina și Constanța. De asemenea, vestea Intrării Domnului Hristos în Ierusalim a ajuns și la cele 660 de persoane adulte cu dizabilități și afecțiuni multiple – femei și bărbați, tineri și vârstnici – adăpostite în centrele și căminele din Techirghiol, Negru Vodă, Poarta Albă, Mangalia, Chirnogeni, Agigea, Cumpăna, Topraisar și Dorobanțu.
Voluntarii le-au adus tuturor, cu drag, alinare, mângâiere și zâmbete. Prin parteneriatul social-misionar „Mai aproape de aproapele – mai aproape de Dumnezeu”, Asociația „Suflete Deschise” a oferit daruri – pachete cu dulciuri, sucuri și fructe – însă cel mai important dar a fost prezența iubitoare a Domnului Hristos. De asemenea, vestea Intrării Domnului Hristos în Ierusalim a fost dusă și oamenilor străzii din Constanța.
Domnul Hristos vine blând și mântuind! Să purtăm în mâini ramurile înverzite, semn al Învierii și al biruinței, și să-L primim cu bucurie și în Ierusalimul sufletelor noastre. Să nu uităm că Hristos vine tainic la noi și prin chipurile smerite ale bătrânilor abandonați, ale săracilor și bolnavilor, ale oamenilor singuri și întristați, flămânzi și neajutorați.
Prezența tainică a Domnului Hristos în oamenii săraci și smeriți, „în acești frați prea mici” ai Săi (cf. Matei 25, 37-40), se explică prin iubirea Sa milostivă și smerită pentru fiecare ființă umană: „Flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine. Adevărat zic vouă: întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 35-40).
Hristos Domnul ne descoperă că omul care ne cere ajutor este pentru noi o chemare la mântuire, dacă îl ajutăm, sau un obstacol în calea mântuirii, dacă îl neglijăm, căci „Milostenia izbăvește de la moarte și curăță orice păcat” (Tobit 12, 9). „Învățătorule, care poruncă este mai mare în Lege?” El i-a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua, asemenea acesteia: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22, 36-39).
Iubirea aproapelui izvorăște din iubirea de Dumnezeu, iar iubirea de Dumnezeu se manifestă prin iubirea aproapelui. Fiecare să fie aproapele celuilalt (din învățăturile de la „Samarineanul milostiv”). Să nu uităm că drumul spre Dumnezeu trece prin curtea aproapelui. Cum îl putem iubi pe aproapele dacă el ne este ostil fără motiv?
„Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.” Așa, cu îngăduință și înțelegere. Noi nu luptăm cu trupul, ci cu stăpânitorii întunericului și cu duhurile răutății, cum spune Sfântul Apostol Pavel. În celălalt trebuie să vedem Chipul lui Hristos, icoana Lui; patimile și vorbele rele sunt ale vrăjmașului.
Sfântul Apostol Luca ne spune: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Luca 10, 27). Haideți să renunțăm la egoism, să ne întoarcem privirile dinspre noi spre cei din jur, să-i identificăm pe cei care au nevoie de ajutorul nostru și, cu darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu, să căutăm să-i slujim.
Unii au nevoie de o vorbă bună, de o mângâiere, de un zâmbet sincer și plin de dragoste. Alții au nevoie de o rugăciune, de un sprijin spiritual pentru a depăși o încercare, iar alții de o bucată de pâine, o pătură, un medicament, o hăinuță sau un loc în care să poată plânge și să se odihnească.
Nu este nimeni atât de sărac încât să nu poată oferi un zâmbet, o vorbă bună, o mângâiere sau o încurajare și nu este nimeni atât de bogat încât să nu aibă nevoie de acestea. Dacă suntem la dispoziția Domnului, El ne pregătește faptele bune în care trebuie să umblăm. Haideți să umblăm, precum Hristos, cu curăție, smerenie și bunătate, să dăm o mână de ajutor, sub orice formă.
Fiți buni!
