Kurzii: dilema între luptă și teama de consecințe
Forțele kurde, considerate inițial un posibil aliat-cheie al SUA și Israelului într-un conflict deschis cu Iranul, au rămas în afara războiului din cauza unor semnale contradictorii venite de la Washington și a unei campanii intense de presiune militară desfășurate de Teheran. De la declarațiile schimbătoare ale lui Donald Trump privind un eventual rol al kurzilor, până la atacurile cu drone și rachete și amenințările directe ale Gărzilor Revoluției asupra pozițiilor kurde din Irak și Iran, contextul a blocat orice tentativă de implicare, în ciuda pregătirilor și a dorinței de revoltă în rândul unor grupări kurde.
Trump schimbă mesajul în plin război
În ziua a șasea a războiului SUA-Israel împotriva Iranului, președintele Donald Trump a declarat că un atac al kurzilor iranieni bazați în Irak ar fi „minunat”. Cu toate acestea, până în ziua a opta a războiului, el și-a schimbat poziția, afirmând: „Nu ne uităm la kurzi să intre. Am exclus asta.” O analiză a situației de la granița Iran-Irak arată cum speranțele SUA și Israelului că luptătorii kurzi vor interveni în sprijinul lor s-au prăbușit sub presiuni multiple.
Presiunea iraniană asupra kurzilor
Pe 7 aprilie, Trump a anunțat un armistițiu de două săptămâni, deschizând calea negocierilor și ridicând perspectiva încheierii războiului. Totuși, acest armistițiu nu a oprit campania kurzilor iranieni aflați în exil în Irak, care își dedică ani din viață pentru a răsturna guvernul de la Teheran. În primele zile ale războiului, serviciile de informații iraniene au inundat cetățenii kurzi din Iran cu mesaje text prin care îi avertizau să nu coopereze cu „mercenari” trimiși de SUA și Israel.
Până la sfârșitul lunii martie, vehicule guvernamentale echipate cu scanere au patrulat pe străzi, căutând semnale de la conexiuni satelitare ilegale, urmate de descinderi la domiciliu ale ofițerilor Gărzilor Revoluției. În Irakul vecin, IRGC a început o campanie de presiune prin apeluri telefonice către guvernul regional kurd autonom, amenințând cu atacuri asupra trupelor kurde irakiene de la graniță, dacă nu se retrag.
Kurzii, între dorința de revoltă și teama de represalii
Reuters a petrecut opt săptămâni în regiunea autonomă kurdă din Irak, discutând cu luptători kurzi iranieni aflați în exil și oficiali irakieni, analizând atacurile SUA-Israel asupra Iranului și loviturile iraniene împotriva kurzilor. Fiecare grup avea propriile obiective: luptătorii kurzi iranieni în exil doreau să răstoarne regimul de la Teheran, kurzii irakieni voiau să-și păstreze stabilitatea și autonomia, iar mulți din interiorul Iranului sperau să evite închisoarea.
Până la declararea armistițiului, Iranul reușise să descurajeze forțele kurde din Irak să se implice în război, folosind metode precum informatori și lovituri precise asupra bazelor kurde iraniene. Pe partea iraniană a frontierei, localnicii au raportat că IRGC a trimis întăriri pentru a preveni o revoltă.
Escaladarea atacurilor
De la începutul războiului până la sfârșitul lunii martie, Iranul și aliații săi au lansat cel puțin 388 de rachete și drone asupra regiunii kurde din Irak, aproape jumătate vizând grupări politice și luptători kurzi. Loviturile comune SUA-Israel au vizat de 140 de ori zonele kurde din nord-vestul Iranului, dar guvernul israelian nu a comentat planurile privind forțele kurde.
Kurzii, prinși între SUA și Iran: „Tot vom fi uciși”
Rebaz Sharifi, comandant al unei miliții kurde iraniene, a declarat că, deși erau încurajați de declarațiile lui Trump, liderii kurzi au realizat rapid că nu există un plan clar de sprijin. Pe măsură ce războiul a continuat, Iranul a intensificat atacurile, iar kurzii au rămas prinși între semnalele contradictorii ale SUA și presiunea militară iraniană. Sharifi a afirmat că, fără o revoltă în Iran, o invazie ar fi prea riscantă, spunând: „Suntem încă sub ocupația Republicii Islamice. Dacă există un acord între SUA și Iran, tot vom fi uciși și executați.”
