Petrotrans SA: O companie devalizată și un stat care continuă să plătească
Viceprim-ministra Oana Gheorghiu a prezentat recent situația companiei de stat Petrotrans SA, care a deținut, la un moment dat, o rețea de 1.800 de kilometri de conducte subterane destinate transportului produselor petroliere. Această companie nu a fost niciodată listată la bursă și a fost constant în mâinile statului, lipsită de transparență și control extern.
Oana Gheorghiu a subliniat că societatea a fost devalizată, cu conductele furate și numeroase cazuri de furt de combustibili, rezultând prejudicii de zeci de milioane de euro. Cu toate acestea, statul continuă să plătească anual taxe de 27.960 de euro proprietarilor terenurilor pe sub care treceau aceste conducte, din cauza lipsei unei proceduri de radiere din inventarul domeniului public.
„Există o conductă sub pământul României care nu mai transportă nimic de aproape 20 de ani. Hoții au demontat-o bucată cu bucată. Și totuși, statul român plătește anual aceste sume. Nu e ficțiune. E România de astăzi”, a spus Gheorghiu.
Cronologia furturilor
Oana Gheorghiu a prezentat un istoric al companiei, evidențiind furturile de combustibili care au devenit o afacere organizată în anii 2000:
- Anul 1996: Guvernul desființează entitatea care opera conductele, absoarbe Petrotrans în Petrom, dar nu o scoate din lista privatizărilor. Acțiunile unei companii inexistente sunt tranzacționate pe RASDAQ.
- Anul 2000: O patrulă de jandarmi descoperă prima rețea de furt din conducte, dar preferă tăcerea în schimbul mitei.
- Anul 2001: Un echipaj al Secției 5 de Poliție București se implică în furturi, transformându-se într-o industrie organizată.
- Anul 2004: Hoții montează o instalație sub canalul Dunăre-Marea Neagră, furând peste 100.000 de tone de combustibil, cu o pagubă estimată la peste 80 de milioane de euro.
- Anul 2005: O ordonanță de guvern reorganizează sectorul, dar Petrotrans nu primește concesiune, fiind obligată să cedeze patrimoniul fără compensație.
- Anul 2007: Compania intră în faliment, cu rețeaua distrusă și fără stocuri de produse.
- Anul 2012: Curtea Supremă condamnă 56 de persoane, inclusiv polițiști și jandarmi, pentru complicitate la furt, cu o pagubă oficială de 150.000 de euro.
Procedura de faliment
Conform Oanei Gheorghiu, procedura de faliment a durat 19 ani, în care lichidatorul a recuperat doar 7,3 milioane de lei din vânzarea de active. Unele terenuri au trecut prin 60-70 de runde de licitație, iar prețul a scăzut cu peste 60% față de evaluare, fără a găsi cumpărători.
Anul 2019: Lichidatorul depune raportul final și cere închiderea procedurii, dar Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului blochează închiderea, având de recuperat o sumă infimă din creanțe.
Anul 2026: Compania încă există juridic, iar statul plătește în continuare 27.960 de euro pe an pentru o conductă care a fost furată.
Consecințe și responsabilități
Oana Gheorghiu afirmă că Petrotrans SA a „murit” de trei ori: în 2005, când statul i-a retras operarea fără compensație; în 2007, când a intrat în faliment; și în 2019, când lichidarea a fost blocată din interior. „La fiecare moment relevant, lipsa de decizie a costat mai mult decât ar fi costat cea mai proastă decizie posibilă”, a concluzionat Gheorghiu.
