Impactul războiului asupra vieții cotidiene în Iran
Economia Iranului este sever afectată de război, sancțiuni și blocada navală americană, în timp ce populația se confruntă cu o explozie a prețurilor și pierderi masive de locuri de muncă. Inflația anuală a ajuns la peste 53%, iar prețurile alimentelor au crescut cu mai mult de 115% față de anul precedent. Mulți iranieni afirmă că își mai permit doar produse de strictă necesitate, precum pâinea și cartofii.
Controlul exercitat de Iran asupra Strâmtorii Ormuz influențează aprovizionarea mondială cu energie și provoacă turbulențe economice globale. Totuși, dificultățile economice cu care se confruntă Republica Islamică testează capacitatea țării de a rezista războiului și de a sfida cererile Washingtonului. Economiștii, precum Hadi Kahalzadeh de la Universitatea Brandeis, subliniază că Iranul a suportat presiuni economice și sancțiuni timp de decenii, iar adaptabilitatea sa nu a fost complet distrusă. Cu toate acestea, costul principal al acestei rezistențe va fi suportat de iranienii obișnuiți, care vor experimenta o inflație mai mare, sărăcie crescută, servicii mai slabe și o viață de zi cu zi mult mai dificilă.
Fondul Monetar Internațional estimează că economia iraniană se va contracta cu aproximativ șase puncte procentuale în următorul an. Centrul oficial de statistică al Iranului a raportat că inflația anuală a ajuns la 53,7%, iar inflația la alimente a depășit 115% comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. În același timp, moneda iraniană, rialul, a pierdut peste jumătate din valoare în ultimul an, atingând un minim istoric de 1,9 milioane de riali pentru un dolar la sfârșitul lunii trecute. Problemele economice au dus la proteste masive în întreaga țară în luna ianuarie.
Creșteri explozive ale prețurilor
Prețurile alimentelor au crescut constant în ultimii doi ani, însă o analiză realizată de Associated Press în magazinele alimentare din Teheran a evidențiat scumpiri semnificative de la începutul războiului: carnea de pui și miel s-a scumpit cu 45%, orezul cu 31%, iar ouăle cu 60%. Autoritățile iraniene au anunțat măsuri pentru a ajuta populația să facă față acestor prețuri ridicate, însă multe dintre aceste politici, precum majorarea cu 60% a salariului minim și programele de cupoane pentru produse esențiale, contribuie la creșterea inflației.
Mohammad Deljoo, un bărbat de 73 de ani, își întreține familia cu doi copii dintr-un venit zilnic de doar patru dolari. El afirmă că nu există lipsuri în magazine, dar consideră că problemele provin din „speculă”. „Cumpărăm doar strictul necesar, lucruri precum pâine și cartofi. Chiar și ouăle au devenit prea scumpe pentru noi”, a spus Deljoo. El a adăugat că prețul anvelopelor și al altor piese auto a crescut de cinci ori în mai puțin de un an.
Până în 2019, clasa de mijloc a Iranului se redusese la aproximativ 55% din populație, iar noile sancțiuni, războaiele și corupția au redus și mai mult acest procent. Un raport al agenției ONU pentru dezvoltare estimează că războiul va împinge alte câteva milioane de iranieni sub pragul sărăciei. Un locuitor din Karaj care a participat la protestele antiguvernamentale din ianuarie a menționat că declinul economic este cauzat de „corupția sistemică severă” și de sprijinul costisitor oferit de Republica Islamică grupărilor militante din Liban, Yemen și Irak.
Îndemnuri la rezistență
Liderii Iranului încearcă să întărească moralul populației, cerându-le să suporte dificultățile economice de dragul efortului de război. Noul lider suprem, Mojtaba Khamenei, a descris actuala fază a conflictului drept un „câmp de luptă economic” și a cerut angajatorilor să evite concedierile. Președintele parlamentului, Mohammad Bagher Qalibaf, a subliniat că autoritățile și populația „au datoria de a se ajuta reciproc” pentru a reduce efectele economice.
Blocada americană a restricționat comerțul vital al Iranului prin Golf, iar peste 90% din comerțul iranian, în special exporturile de petrol, trec prin porturile din sudul țării. Un șofer de taxi, Farmani, a declarat că nu dorește să accepte o pace „umilitoare” cu Statele Unite și Israelul, afirmând că „o țară care a sacrificat atât de mulți martiri nu poate pur și simplu să lase pe alții să ne dicteze condițiile”.
