O zi deosebită pe 21 mai 2026: Înălțarea Domnului și semnificația sa în finalul sărbătorilor pascale
La 40 de zile după Paște, credincioșii ortodocși prăznuiesc Înălțarea Domnului, un moment important din calendarul creștin. Această dată amintește de momentul în care Iisus Hristos S-a ridicat la cer înaintea apostolilor, la finalul perioadei petrecute pe pământ după Înviere. Semnificația acestui praznic este legată de triumful asupra morții, de nădejdea mântuirii și de promisiunea vieții veșnice. Tradiția populară îl mai numește „Ispas”, denumire răspândită în diverse zone ale țării.
În primele veacuri ale creștinismului, Înălțarea Domnului nu era celebrată ca praznic de sine stătător, ci era inclusă în perioada pascală, desfășurată între Paște și Rusalii. Odată cu consolidarea tradiției liturgice, acest moment a fost separat de sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh și a primit o dată proprie de celebrare, la 40 de zile după Învierea lui Hristos, conform mărturiilor din Noul Testament.
În România, praznicul coincide cu Ziua Eroilor, dedicată cinstirii celor care și-au jertfit viața pentru credință, libertate și apărarea țării. Astfel, manifestările religioase sunt însoțite de ceremonii de comemorare organizate la monumente, cimitire și locuri de onoare din întreaga țară. Data de 21 mai reunește semnificația spirituală a ridicării la cer a Mântuitorului și omagierea sacrificiului suprem pentru națiune.
Momentul biblic care stă la baza sărbătorii Înălțării Domnului
Potrivit relatărilor din Noul Testament, evenimentele care au precedat Înălțarea Domnului s-au desfășurat în cele 40 de zile după Înviere. În această perioadă, Iisus Hristos li S-a arătat în repetate rânduri apostolilor, le-a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu și le-a descoperit sensul misiunii pe care urmau să o împlinească. Ucenicii au trecut de la îndoială și teamă la convingerea că Învățătorul lor a biruit moartea.
La împlinirea celor 40 de zile, Mântuitorul i-a condus pe cei apropiați pe Muntele Măslinilor, în apropierea Betaniei, unde le-a oferit ultimele îndemnuri, cerându-le să rămână în Ierusalim până la venirea Sfântului Duh. Le-a încredințat misiunea de a răspândi mesajul Evangheliei în întreaga lume. După aceste învățături, Hristos Și-a ridicat mâinile pentru a-i binecuvânta, iar, în timp ce le vorbea, S-a înălțat la cer. Apostolii au privit cum un nor L-a acoperit și L-a ascuns din fața lor. Doi îngeri le-au vestit că El va reveni la sfârșitul veacurilor, în același fel în care fusese văzut urcând la cer. Ucenicii s-au întors la Ierusalim cu bucurie și nădejde, pregătindu-se pentru Cincizecime, sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, cunoscută în tradiția creștină drept Rusalii.
Semnificația sărbătorilor marcate cu cruce roșie în calendarul ortodox
În calendarul ortodox, zilele însemnate cu cruce roșie sunt dedicate celor mai importante evenimente din istoria mântuirii, precum și unor sfinți cu o însemnătate deosebită pentru viața Bisericii. Aceste momente sunt marcate prin slujbe speciale și prin participarea credincioșilor la Sfânta Liturghie.
Simbolul crucii roșii indică o zi cu o profundă încărcătură spirituală, în care credincioșii sunt chemați la rugăciune, reculegere și reflecție asupra semnificației religioase a praznicului. Sărbătorile reprezintă prilejuri de întărire a legăturii cu Dumnezeu și de aprofundare a valorilor creștine. Marile praznice constituie repere esențiale ale anului bisericesc, având un rol important în organizarea vieții liturgice și spirituale, contribuind la păstrarea tradițiilor de credință și la consolidarea sentimentului de apartenență la comunitatea creștină.
Astfel, Înălțarea Domnului rămâne o sărbătoare cu profunde semnificații spirituale și culturale, în care credința religioasă se împletește firesc cu tradițiile populare ale satului românesc.
