Nicușor Dan contestă la CCR impunerea de a trimite copiii la psiholog fără consimțământul părinților
Președintele Nicușor Dan a trimis, joi, Curții Constituționale o sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Această lege prevede că participarea copilului la consilierea psihologică devine obligatorie prin efectul legii, fără a fi condiționată de acordul parental.
Legea are ca obiect de reglementare intervenții asupra Legii nr. 272/2004, vizează modificarea art. 84 alin. (4) și (5), prin care participarea copilului la consilierea psihologică devine obligatorie. De asemenea, se introduce o nouă soluție legislativă la art. 84 alin. (6), care incriminează ca infracțiune nerespectarea de către părinți sau reprezentantul legal a obligațiilor prevăzute la alin. (3) sau (4). Modificările includ și extinderea criteriilor de dispunere a plasamentului într-un serviciu de tip rezidențial specializat.
Nicușor Dan argumentează în sesizarea către CCR că legea criticată conține o contradicție internă, deoarece art. 84 alin. (3) obligă exclusiv părinții la consiliere psihologică, în timp ce norma de incriminare penală extinde sancțiunea penală și asupra reprezentantului legal, fără modificarea prealabilă a normei de bază. Tehnica legislativă corectă ar fi impus fie modificarea art. 84 alin. (3) pentru a extinde obligația de consiliere asupra celorlalți reprezentanți legali, fie limitarea normei de incriminare strict la părinți.
Conform președintelui, articolul 84 alin. (4) modificat prevede că, la programele speciale de consiliere psihologică, va participa copilul, dacă instanța judecătorească nu prevede altfel. Aceasta implică faptul că responsabilitatea este exclusiv în sarcina copilului, fără nicio referire la părinți sau la reprezentantul legal.
Nicușor Dan subliniază că norma sancționează penal părinții sau reprezentantul legal pentru nerespectarea unei obligații care revine copilului. El susține că elementul material al infracțiunii nu este definit explicit, iar obligația părinților se deduce implicit, ceea ce nu este suficient pentru a respecta cerințele de claritate și coerență normativă.
De asemenea, se menționează în sesizare incompatibilitatea incriminării unui minor care nu răspunde penal ca subiect activ. Legea criticată modifică art. 84 alin. (4) din Legea nr. 272/2004, eliminând condiția acordului părinților pentru participarea copilului la programele speciale de consiliere psihologică.
În plus, se creează o anomalie juridică, deoarece nu există evaluarea comportamentului familiei, nu se constată că aceasta ar fi necorespunzătoare, iar acordul parental este eliminat automat pentru toți copiii, indiferent de circumstanțe. Nicușor Dan afirmă că extinderea măsurii plasamentului rezidențial la orice faptă cu violență depășește scopul legitim al legii și nu poate fi considerată o măsură necesară și proporțională, mai ales având în vedere că se referă la copiii care nu răspund penal.
