Strategia de rezervă a Republicii Moldova: unirea cu România în fața porților închise ale Europei
Un proiect de lege care propune unificarea României și a Moldovei a fost aprobat recent de Camera Deputaților din România. Deși, la prima vedere, pare să marcheze o evoluție politică semnificativă, realitatea este că proiectul a fost adoptat datorită unei particularități procedurale, permițându-i să fie adoptat automat odată cu expirarea termenului limită. Comentatorii români se așteaptă ca inițiativa să fie respinsă în Senat, iar analistul politic Cristian Pîrvulescu a subliniat că „o astfel de inițiativă nu are șanse reale să fie adoptată” și că are mai degrabă un caracter simbolic decât legislativ.
Cu toate acestea, proiectul a readus în prim-plan planul B al Moldovei pentru integrarea în Europa. Calea oficială a Republicii Moldova către Uniunea Europeană este aderarea ca stat independent, un proces care a început să avanseze după blocajul cauzat de vetoul Ungariei. Planul B neoficial, menționat de președinta Maia Sandu, sugerează că Moldova ar putea ajunge mai repede în UE dacă s-ar uni cu România.
Deși proiectul de lege nu reprezintă un pas concret spre unire, el ridică întrebarea ce se va întâmpla dacă calea oficială a Moldovei către Europa devine prea lentă în fața provocărilor externe, în special sub presiunea Rusiei. Partidul care a inițiat acest proiect este S.O.S. România, condus de Diana Șoșoacă, o europarlamentară pro-rusă aflată în prezent sub anchetă pentru acuzații de promovare a ideologiei legionariste. Majoritatea susținătorilor unirii s-au distanțat de acest proiect, argumentând că reunificarea ar trebui să fie rezultatul unei alegeri democratice a moldovenilor.
Republica Moldova și România împărtășesc aceeași limbă și o istorie complexă. Basarabia a fost parte a Principatului Moldovei până când a fost anexată de Imperiul Rus în 1812. A făcut parte din România în 1918, dar a fost ulterior ocupată de Uniunea Sovietică în 1940. În martie 2023, Parlamentul Moldovei a declarat oficial că limba oficială a țării este româna, consolidând astfel orientarea politică și culturală către Occident.
Dezbaterea privind reunificarea a fost reluată de Maia Sandu în 2026, când a afirmat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România. Viceprim-ministrul Eugen Osmochescu a numit unirea cu România „Planul B”, o opțiune de considerat doar dacă aderarea Moldovei la UE nu se concretizează până în 2028.
În România, sprijinul pentru unire este constant, atingând aproximativ 70%, în timp ce în Moldova acesta se situează în jurul a 40%, scăzând la 29% când este formulată ca „desființarea statalității moldovenești”. Obstacolele juridice sunt semnificative; conform articolului 142 din Constituția Moldovei, orice modificare a caracterului suveran al țării necesită aprobarea unei majorități a tuturor alegătorilor înregistrați.
Aproximativ 850.000 dintre cei 2,4 milioane de cetățeni ai Moldovei dețin deja pașapoarte românești, având acces la unele dintre beneficiile UE fără a fi necesară o unificare. Principala problemă cu Planul B este Transnistria, o regiune separatistă pro-rusă, unde se află trupe ruse și un depozit de muniție din perioada sovietică. O unificare cu România, păstrând Transnistria, ar implica o prezență militară rusă în interiorul Uniunii Europene, iar o soluție care exclude Transnistria ar implica divizarea țării.
Un alt obstacol este Găgăuzia, o regiune autonomă pro-rusă care s-ar opune integrării în România. Rusia, însă, nu are interesul de a anexa oficial Transnistria, preferând să o utilizeze ca o pârghie în politica moldovenească.
Cu toate acestea, dacă procesul de aderare al Moldovei nu se accelerează, Planul B ar putea căpăta o relevanță mai mare. Uniunea Europeană discută despre posibilitatea de a permite Moldovei să devanseze procesul de aderare al Ucrainei, ceea ce ar putea influența semnificativ perspectiva de reunificare.
