ADN uman antic descoperit pe stâncile peșterilor europene
O echipă de cercetare din Cáceres a reușit să recupereze ADN uman vechi de peste 2.000 de ani de pe pereții unor peșteri din Spania și Portugalia. Această descoperire ar putea revoluționa modul în care este studiată preistoria.
Proiectul, coordonat de Hipólito Collado și realizat cu participarea unor echipe din Spania, Portugalia, Marea Britanie, Germania și China, demonstrează că suprafețele stâncoase pot conserva urme de material genetic uman timp de mii de ani. Studiul a fost publicat în revista științifică Nature Communications și face parte din proiectul First Art, care a început cu cercetările asupra artei rupestre din peștera Maltravieso, din Cáceres, unde au fost identificate unele dintre cele mai vechi picturi din Europa.
Pe baza acestor cercetări, proiectul și-a extins aria geografică și obiectivele științifice, având ca scop datarea celor mai vechi expresii artistice din Peninsula Iberică și analiza compoziției chimice a acestora. În colaborare cu cercetători de la Max Planck Institute for Evolutionary Anthropology, echipa a introdus analiza ADN-ului antic în studiu.
Cercetătorii au analizat 24 de panouri de artă rupestră din 11 peșteri din Spania și Portugalia, folosind tehnici avansate de extracție și secvențiere genetică. ADN-ul uman antic a fost descoperit nu doar pe o suprafață acoperită cu pigment din peștera Escoural, din Portugalia, ci și în zone nepictate din aceeași peșteră și din peștera Covarón, din Asturias.
Pereții peșterilor: arhive biologice ale trecutului
Aceasta reprezintă prima dovadă că pereții peșterilor pot conserva ADN uman timp de mii de ani, deschizând noi posibilități pentru studierea modului în care populațiile preistorice au ocupat și folosit aceste spații. ADN-ul recuperat are o vechime de cel puțin 2.000 de ani, demonstrând capacitatea acestor suprafețe de a păstra urme biologice pe perioade lungi și deschizând un nou drum de cercetare în domeniul arheogeneticii.
Dintre probele analizate, trei aparțineau unor femei, una unui bărbat, iar una nu a putut fi atribuită cu certitudine niciunuia dintre sexe. Cercetătorii consideră că pereții peșterilor ar putea acționa ca adevărate „arhive biologice” ale activității umane din trecut, ceea ce ar putea permite, în viitor, extinderea acestui tip de analiză la alte situri și forme de artă, folosind tehnici minim invazive.
