România și Croația, lideri în economia gazelor naturale în Uniunea Europeană
Prețul gazelor naturale în Europa variază semnificativ, cele mai ieftine fiind în România și Croația, în timp ce cele mai scumpe se înregistrează în Portugalia și Italia, conform datelor Eurostat. Această diferență de preț ridică întrebări cu privire la motivele care stau la baza acestor variații și cum influențează renunțarea la gazul rusesc.
În a doua jumătate a anului 2024, prețul combustibilului albastru a crescut, în contrast cu anul 2022, când Rusia a invadat Ucraina și a folosit gazul ca armă economică. Analizele arată că acum, principalul motiv al creșterii prețurilor este revenirea taxelor la nivelurile obișnuite în multe țări din UE, după ce scutirile de taxe acordate în contextul crizei energetice au fost revocate.
Diferențele de preț în Europa sunt considerabile. De exemplu, pentru 100 kWh, consumatorii plătesc 18,93 euro în Suedia, 16,71 euro în Olanda, 5,41 euro în România, 4,56 euro în Croația și 2,13 euro în Turcia. Aceste prețuri trebuie corelate și cu puterea de cumpărare a fiecărei țări.
În cadrul Uniunii Europene, România și Croația se evidențiază ca cele mai ieftine surse de gaze naturale. Aceste țări au reușit să își reducă dependența de Rusia, menținând în același timp prețurile scăzute datorită strategiilor energetice eficiente. România, de exemplu, își propune să devină complet autonomă în ceea ce privește gazele naturale, iar proiectul Neptune Deep, destinat extracției în Marea Neagră, este așteptat să devină operațional în 2027, având potențialul de a dubla producția de gaze naturale din țară.
Croația a implementat, începând din 2021, un terminal de gaze naturale lichefiate pe insula Krk, care are o importanță semnificativă. Țara intenționează să crească livrările de gaze cu 82% în următorii trei ani.
În contrast, Bulgaria se confruntă cu scandaluri legate de proiectele sale energetice. Aceasta are un contract dezavantajos cu Botas, prin care nu primește aproape deloc gaze, dar este obligată să plătească aproape 1 milion de leva zilnic către compania turcă, un acord care durează de 13 ani, fără posibilitatea de a fi anulat. Acești termeni contractuali au dus la prețuri ridicate și la dificultăți financiare pentru Bulgargaz, care se confruntă cu riscul falimentului.
