Președintele a înaintat Curții Constituționale propunerea de decarbonizare a sectorului energetic
Președintele Nicușor Dan a trimis Curții Constituționale (CCR) o sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului privind decarbonizarea sectorului energetic.
Pe 7 august, Parlamentul a transmis președintelui, în vederea promulgării, Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului privind decarbonizarea sectorului energetic. Legea intervine asupra mecanismului juridic prin care sunt retrase din exploatare capacitățile energetice pe bază de lignit și huilă și asupra condițiilor în care pot fi autorizate anumite capacități energetice pe cărbune. Această lege condiționează scoaterea din exploatare a unor capacități existente de instalarea și punerea în funcțiune a unor „capacități energetice similare de producere a energiei cu emisii reduse de carbon”.
De asemenea, se instituie mai multe excepții de la interdicția punerii în funcțiune a unor noi capacități pe cărbune, iar în anumite situații, emiterea licențelor și permiselor necesare se condiționează de obținerea unui aviz conform al Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Actul normativ introduce condiții suplimentare pentru scoaterea din exploatare a capacităților existente.
Legea „afectează îndeplinirea obligațiilor asumate de România în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență”. Prin aceste intervenții legislative, președintele afirmă că legea modifică în mod substanțial mecanismul juridic al decarbonizării sectorului energetic și afectează astfel îndeplinirea obligațiilor asumate de România în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, precum și realizarea obiectivului constituțional al protecției mediului.
Criticile de neconstituționalitate vizează atât compatibilitatea dispozițiilor criticate cu obligațiile europene, cât și cu exigențele constituționale în domeniul protecției mediului și politicii energetice, precum și respectarea cerințelor de claritate, precizie și previzibilitate a legii. În sesizare se menționează că, în măsura în care condiționarea introdusă de lege face ca retragerea capacităților existente să depindă de o capacitate alternativă, aceasta riscă să facă măsura de reducere a impactului asupra mediului lipsită de caracter efectiv.
În opinia președintelui, intervenția legislativă nu este doar o adaptare a modalității de realizare a unei politici publice, ci afectează eficacitatea cadrului normativ prin care statul își îndeplinește obligațiile constituționale în domeniul protecției mediului. Președintele subliniază că, independent de dreptul Uniunii Europene și de obligațiile europene privind decarbonizarea, legea criticată trebuie examinată în raport cu articolele 35 și 135 alineatul (2) litera e) din Constituție.
Retragerea capacităților poluante este una dintre măsurile prin care statul poate reduce efectele negative asupra mediului. Normele constituționale nu stabilesc un anumit model energetic, dar impun un standard constituțional de protecție a mediului, limitând marja de apreciere a legiuitorului în alegerea instrumentelor prin care se realizează această protecție.
Decarbonizarea sectorului energetic trebuie să respecte acest standard constituțional, iar retragerea capacităților poluante este o măsură legislativă esențială pentru reducerea efectelor negative asupra mediului. Dacă legea introduce o condiționare care face incertă sau excesiv de îndepărtată în timp realizarea măsurii de reducere a impactului asupra mediului, aceasta ar putea contraveni Constituției, afectând cadrul legislativ de protecție a mediului și slăbind obligația statului de a ocroti mediul și de a menține echilibrul ecologic.
Critica subsidiară nu afirmă existența unei obligații constituționale autonome de „decarbonizare”, ci subliniază că soluția legislativă aleasă în domeniul decarbonizării energetice trebuie să rămână compatibilă cu obligațiile constituționale de protecție a mediului.
