Descoperirea Liberiei: Povestea migranților din America Latină, trimiși de SUA la mii de kilometri distanță de căminul lor
Mai mulți migranți din America Latină au fost deportați de autoritățile americane în Liberia, o țară din Africa de Vest despre care unii dintre ei nici măcar nu știau că există. Aflați la mii de kilometri de familiile rămase în Statele Unite, aceștia spun că se simt blocați „în cealaltă parte a lumii” și se tem să revină în țările de origine, unde ar putea fi persecutați.
Migranții provin din mai multe țări din America Latină, printre care Brazilia, Columbia, Guatemala, Honduras și Venezuela, dar și din state africane precum Camerun și Eritreea. Autoritățile americane pentru imigrație i-au deportat luna trecută în Liberia, cea mai veche republică din Africa. Măsura face parte dintr-o tactică folosită tot mai intens în campania administrației președintelui Donald Trump împotriva imigrației ilegale: trimiterea unor persoane deportate în țări îndepărtate cu care nu au nicio legătură.
CBS News i-a găsit pe migranți în Liberia și a discutat cu ei. Aceștia au declarat că se află într-o situație incertă, nu se pot întoarce în Statele Unite, unde mulți dintre ei au parteneri și copii, dar se tem și că ar putea fi persecutați dacă revin în țările lor de origine. „Mă simt foarte departe, în cealaltă parte a lumii”, a declarat Elvis Rodriguez Venturas, originar din Honduras. Cei patru copii ai săi, dintre care doi sunt cetățeni americani, îl întreabă în fiecare zi când se va întoarce în Texas, unde lucra în construcții. Soția sa se află, de asemenea, în Statele Unite.
Bărbatul a intrat ilegal în SUA, însă un judecător specializat în imigrație a interzis deportarea sa în Honduras, după ce a stabilit că acesta ar putea fi expus unor pericole în țara sa. Rodriguez Venturas susține că, înainte de a fi reținut, această protecție îi permitea să lucreze legal în Statele Unite. Majoritatea persoanelor deportate care au acceptat să fie intervievate obținuseră protecție juridică din partea instanțelor americane pentru imigrație, ceea ce împiedica Serviciul pentru Imigrație și Control Vamal al SUA (ICE) să le trimită în țările de origine, din cauza riscului de persecuție sau tortură.
În contextul politicii de toleranță zero a administrației Trump față de imigrația ilegală, persoanele aflate în această situație sunt însă vizate de deportările în țări terțe. Deși beneficiază de anumite forme limitate de protecție juridică, acestea nu dețin un statut permanent și legal de imigrare în Statele Unite. Migranții au afirmat că ICE nu i-a informat că urmau să fie deportați în Liberia și nici nu le-a oferit posibilitatea de a contesta trimiterea lor în Africa de Vest.
„Sincer, nu auzisem niciodată de Liberia”, a declarat columbianul Arin Garcia Yepes. „Nici măcar nu știam că există”, a spus și Rodriguez Venturas. Paola Ferreira Dos Santos, o tânără de 21 de ani din Brazilia și singura femeie dintre latino-americanii deportați în Liberia, spune că a aflat unde fusese trimisă abia după ce avionul a aterizat la Monrovia, pe 20 august. „Am fost prima care a coborât din avion și mi-au spus: «Bine ai venit în Liberia. Ești în Africa»”, a povestit ea.
Oficialii administrației Trump afirmă frecvent că ampla campanie de deportări vizează în principal infractori periculoși, pe care îi descriu drept „cei mai răi dintre cei răi”. CBS News a obținut însă numele persoanelor trimise în Liberia luna trecută și nu a identificat, în cazul marii majorități, acuzații sau condamnări penale în afara încălcării legislației privind imigrația, precum intrarea ilegală în Statele Unite.
Departamentul pentru Securitate Internă al SUA a precizat că persoanele aflate ilegal în țară pot opta pentru plecarea voluntară și pot primi suma de 3.000 de dolari oferită de administrație. „Administrația Trump folosește toate opțiunile legale pentru a desfășura cea mai amplă operațiune de deportare din istorie, exact așa cum a promis președintele Trump”, a transmis departamentul.
Departamentul de Stat a refuzat în repetate rânduri să ofere informații detaliate despre acordurile privind deportarea în țări terțe, precizând că „nu comentează detaliile comunicărilor diplomatice cu alte guverne”. Liberia este o țară relativ mică de pe coasta Atlanticului de Nord, cu o suprafață aproximativ egală cu cea a statului american Tennessee și o populație de peste cinci milioane de locuitori.
În august, guvernul Liberiei a anunțat că a acceptat să primească până la 1.200 de persoane deportate de Statele Unite în țări terțe, prezentând decizia drept un gest umanitar. Până în prezent, Liberia a primit un singur grup în baza acordului: 15 persoane, care nu sunt cetățeni liberieni, sosite cu un zbor pe 20 august. Țara vest-africană s-a alăturat astfel celor peste 30 de state din întreaga lume care au acceptat asemenea deportări, în urma presiunilor exercitate de administrația Trump. Multe dintre acorduri au fost încheiate cu state africane, inclusiv cu țări afectate de conflicte armate, crize politice și sărăcie extinsă, precum Republica Centrafricană și Sudanul de Sud.
Guvernul Liberiei a afirmat că persoanele deportate în baza acestor acorduri pot solicita azil în țară. Niciuna dintre persoanele intervievate nu și-a exprimat însă dorința de a rămâne permanent acolo, invocând sărăcia, diferențele culturale și lipsa permiselor de muncă. Spre deosebire de alte state africane, precum regatul Eswatini, Liberia nu îi ține în detenție pe migranții deportați din Statele Unite. Deși li s-a recomandat, pentru propria siguranță, să nu se îndepărteze prea mult de hotelul în care stau, aceștia sunt, din punct de vedere tehnic, liberi să plece. Organizația Internațională pentru Migrație le asigură produse și servicii de bază.
Cu toate acestea, mulți spun că se simt în continuare captivi. Unii iau în calcul întoarcerea în țările de origine, în timp ce alții speră ca o altă țară să accepte să îi primească. Carlos Tellez Sanchez, un venezuelean care vindea mașini și livra mâncare în zona Dallas înainte de a fi reținut de ICE la sfârșitul anului trecut, spune că este blocat pentru moment în Africa. Soția și copilul lor, născut în Statele Unite, au rămas în Texas. „Întoarcerea în Venezuela nu este o opțiune pentru mine. Simt că aș putea fi în pericol dacă mă întorc în țara mea”, a spus el.
