Ce factori ar putea activa articolul 5 al NATO?
În contextul intensificării războiului hibrid de către Rusia în Europa, fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu a declarat că „situația este critică”. Deciziile luate de state puternice în prezent erau aproape de neconceput acum un an. Exemplele includ Germania, care a mobilizat resurse și a deschis spitale speciale în caz de criză, și Danemarca, care a reintrodus stagiul militar obligatoriu.
Diaconescu a subliniat că este esențial să răspundem la o strategie multidimensională a Alianței Nord-Atlantice, având în vedere apărarea integrată și reziliența totală pentru a detecta, preveni și răspunde la atacurile hibride atribuite Rusiei. Acestea includ acte de sabotaj, atacuri cibernetice, ingerințe electorale și dezinformare. NATO a recunoscut oficial că amenințările hibride sunt incluse sub incidența articolului 5, care stipulează că un atac împotriva unui aliat este un atac împotriva tuturor.
Astfel, un atac hibrid, cum ar fi un atac cibernetic major sau sabotarea infrastructurii critice, poate declanșa răspunsul colectiv al Alianței. Fiecare țară își adaptează politicile naționale și de cooperare, iar alianțele regionale sunt mai ușor de realizat în acest moment. Există numeroase proiecte regionale între țările NATO. În același timp, Uniunea Europeană se referă la un principiu similar în articolul 42, alineatul 7 din tratatele constitutive.
Diaconescu a menționat că atacurile hibride din partea Rusiei au scopul de a testa solidaritatea țărilor aliate, rămânând sub pragul activării articolului 5. Aceste atacuri generează cheltuieli suplimentare și presiune pe opinia publică, provocând frică și o schimbare a comunicării interne. De asemenea, Rusia ar putea escalada situația din punct de vedere al diplomației coercitive, negociind teritorii, precum regiuni din Lituania.
În Lituania, oficialii au avertizat că populația ar trebui să se pregătească pentru o eventuală evacuare în masă, în caz de pericol. Această atitudine ar putea genera un avantaj în negocieri, arătând că, dacă dialogul politic sau diplomatic nu funcționează, opțiunea militară este disponibilă.
