Poluarea din București și riscurile asociate cu hidrogenul sulfurat
Poluarea nu se limitează la un miros neplăcut sau la o atmosferă apăsătoare, ci declanșează mecanisme biologice complexe care cresc riscul unor afecțiuni grave, potrivit medicului pneumolog Beatrice Mahler. Cu ocazia Zilei Mondiale a Plămânului, sărbătorită pe 25 septembrie, ea a subliniat impactul poluării asupra sănătății publice.
„Poluarea nu înseamnă doar un miros neplăcut sau o atmosferă apăsătoare. Ea induce mecanisme biologice complexe care potențează și amplifică riscul unor afecțiuni grave: pulmonare, cardiovasculare, neuroendocrine,” a declarat Mahler. În multe zone din Capitală, particulele PM2.5, PM10 și diverse substanțe chimice depășesc frecvent pragurile maxime admise de legislația europeană. Un poluant extrem de nociv identificat este hidrogenul sulfurat (H2S).
Expunerea frecventă la hidrogenul sulfurat, chiar și la concentrații scăzute, are un impact atât fiziologic, cât și psihologic asupra populației. La nivel respirator, H2S este un gaz puternic iritant pentru căile respiratorii, iar expunerea repetată poate provoca lăcrimare, senzație de arsură, iritații ale gâtului, tuse seacă și apăsare toracică. Persoanele cu astm, bronșită cronică sau alte afecțiuni pulmonare preexistente pot experimenta pusee acute din cauza accentuării inflamației.
„Efectele sistemice generale depășesc sfera pulmonară. Durerile de cap, stările de greață, amețelile, oboseala nejustificată și lipsa poftei de mâncare sunt răspunsuri frecvente la expunerea la mirosuri sulfurate persistente. Impactul psihologic și stresul cronic sunt de asemenea semnificative; H2S poate fi detectat de la valori de doar 1-5 µg/m3. Populația expusă constant la mirosul caracteristic de ‘ouă stricate’ resimte o afectare a calității vieții, iar prezența lui continuă, mai ales în timpul nopții, împiedică odihna, provocând tulburări de somn, anxietate, iritabilitate și un stres cronic secundar care suprasolicită sistemul cardiovascular,” a explicat Beatrice Mahler.
În opinia sa, este necesar ca autoritățile responsabile de protecția sănătății publice să se implice real în soluționarea acestei probleme, iar informarea corectă a populației să fie o prioritate.
