Război, veto și arta diplomației: noul lider al ONU trebuie să câștige sprijinul Rusiei
António Guterres se apropie de sfârșitul mandatului său de zece ani în funcția de secretar general al ONU, cu o încredere publică scăzută în Ucraina, o dispută acerbă cu Israelul și un Consiliu de Securitate vulnerabil la obstrucționarea din partea guvernelor pe care ar trebui să le tragă la răspundere. Deși mandatul său a adus realizări concrete, cum ar fi un acord care a redeschis porturile ucrainene pentru exporturile de cereale în timpul invaziei rusești, relațiile sale cu Moscova și poziția sa în privința Gazei au ridicat întrebări cu privire la utilizarea autorității sale.
Următorul secretar general va moșteni aceste dispute și constrângeri instituționale, fiind nevoit să satisfacă Moscova pentru a evita un veto rus. În iunie 2016, predecesorul său, Ban Ki-moon, a provocat o reacție furioasă din partea ambasadorului Ucrainei la ONU, după ce a subliniat rolul Rusiei în încheierea conflictelor din Ucraina și Siria. Guterres a moștenit această abordare, căutând cooperarea Moscovei, chiar și în contextul ocupării Crimeei de către Rusia.
În timpul unei vizite în Rusia din mai 2021, Guterres i-a mulțumit lui Putin pentru sprijinul acordat de Rusia ONU. Deși a menținut sprijinul ONU pentru integritatea teritorială a Ucrainei, diplomația sa a continuat să prezinte Moscova ca pe un partener a cărui cooperare trebuie cultivată. Vizita sa din octombrie 2024 la summitul BRICS de la Kazan a stârnit furia Ucrainei, comparând acceptarea invitației lui Putin cu absența sa de la summitul de pace din Elveția. Deși a reiterat că invazia a încălcat Carta ONU și dreptul internațional, această obiecție nu a anulat recunoașterea diplomatică din prezența sa.
Neîncrederea în ONU se extinde și dincolo de summituri. Un fost angajat al Organizației Internaționale pentru Migrație a declarat că personalul local nu a beneficiat de măsuri adecvate de evacuare înainte de invazie. Ambasadorul Ucrainei la ONU, Sergii Kislytsia, a criticat inconsistențele din cadrul Secretariatului, sugerând că unii funcționari ofereau interpretări proprii ale agresiunii, în loc să urmeze poziția Adunării Generale.
Un sondaj din noiembrie 2025 a arătat că doar 25,1% dintre respondenți aveau încredere în Guterres, în timp ce 56,7% nu aveau încredere în el.
Răspunsul lui Guterres la conflictul dintre Israel și Hamas a demonstrat că este dispus să folosească puterile oficiale ale funcției sale pentru a exercita presiuni. Pe 6 decembrie 2023, el a invocat articolul 99 din Carta ONU pentru prima dată în mandatul său, atrăgând atenția Consiliului de Securitate asupra pericolului din Gaza, insistând asupra unui armistițiu umanitar. Aceasta a provocat o confruntare cu Israelul, când a afirmat că atacurile Hamas „nu au avut loc în vid”, ceea ce a dus la critici din partea comunității internaționale.
În ciuda implicării profunde în războiul din Gaza, intervenția lui Guterres a scos la iveală și limitele autorității sale, deoarece SUA au exercitat dreptul de veto asupra unei rezoluții care solicita un armistițiu umanitar imediat. Totuși, Inițiativa privind cerealele din Marea Neagră, negociată de ONU și Turcia în iulie 2022, a permis exportul a peste 32 de milioane de tone de cereale și a contribuit la stabilizarea piețelor alimentare internaționale.
Ocuparea de către Rusia a locului Uniunii Sovietice în Consiliul de Securitate rămâne contestată de Ucraina. Boris Elțîn a notificat ONU în decembrie 1991 că Rusia va continua calitatea de membru, inclusiv locul său permanent. Kislytsia a susținut că Moscova a ocolit procedurile necesare de admitere, însă contestarea nu a dus la excluderea Rusiei.
Un nou sondaj al Fundației ONU sugerează că respondenții își doresc un secretar general care să fie un diplomat, manager de criză sau voce morală, în loc de un lider axat în principal pe reformele interne. Dintre cele 5.000 de persoane chestionate, 84% au considerat că ONU este necesară, dar 52% au declarat că se confruntă cu dificultăți în a-și îndeplini misiunea.
Cei șapte candidați în cursa pentru funcția de secretar general aduc experiențe și abordări diferite. Rafael Grossi, șeful AIEA, își prezintă gestionarea crizelor nucleare ca o pregătire pentru această funcție. Rebeca Grynspan, de la UNCTAD, combină expertiza economică cu experiența sa diplomatică. Carolyn Rodrigues Birkett a adoptat o poziție clară privind retragerea Rusiei din Ucraina, în timp ce ceilalți candidați, precum María Fernanda Espinosa și Ivonne A-Baki, au abordări diferite în ceea ce privește Rusia.
Oricare dintre candidați va avea nevoie de cel puțin nouă voturi în Consiliul de Securitate și de absența unui veto din partea unui membru permanent, ceea ce înseamnă că persoana aleasă va trebui să aibă binecuvântarea Kremlinului.
