CCR definește criteriile pentru confiscarea bunurilor și documentelor în timpul perchezițiilor
Curtea Constituțională a decis marți că excepția din Codul de procedură penală care prevede obligația de a ridica, în cadrul perchezițiilor, obiectele și înscrisurile pentru care există „suspiciuni” de legătură cu săvârșirea unei infracțiuni este constituțională doar dacă se înțelege prin „suspiciune” termenul de „suspiciune rezonabilă”. Judecătorii constituționali, cu majoritate de voturi, au admis excepția de neconstituționalitate și au stabilit că dispozițiile articolului 159 alineatul (13) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care prin termenul „suspiciune” se face referire la „suspiciunea rezonabilă”.
„Legiuitorul a reglementat regula conform căreia, în contextul punerii în executare a mandatului de percheziție, organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor și înscrisurilor care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală. De la această regulă, legiuitorul a prevăzut, conform articolului 159 alineatul (13) din Codul de procedură penală, două excepții: (I) obligația de a ridica, întotdeauna, obiectele sau înscrisurile a căror circulație ori deținere este interzisă, și (II) obligația de a ridica, întotdeauna, obiectele sau înscrisurile în privința cărora există „suspiciunea” că pot avea o legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.
Curtea a constatat că utilizarea termenului „suspiciune” în cadrul ultimei ipoteze a articolului 159 alineatul (13) încalcă prevederile articolului 1 alineatul (5) și articolului 27 din Constituție. De asemenea, Curtea a subliniat că, în această situație, este necesară existența unei suspiciuni rezonabile că obiectele sau înscrisurile menționate pot avea legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.
„Atâta vreme cât dispozițiile criticate nu stabilesc cerința existenței unei suspiciuni rezonabile, apare evident că legea relativizează nepermis criteriile aplicabile, lăsând la latitudinea fiecărui organ de cercetare penală evaluarea, în mod diferențiat, a unor situații similare”, a subliniat instanța constituțională.
