Informații esențiale de la Curtea Constituțională: ce condiții trebuie îndeplinite pentru ridicarea bunurilor și documentelor în timpul perchezițiilor
Curtea Constituțională a României a admis, cu majoritate de voturi, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 159 alin. (13) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care termenul „suspiciune” se înțelege ca „suspiciune rezonabilă”.
Conform CCR, legiuitorul a stabilit regula conform căreia, în contextul executării mandatului de percheziție, organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea obiectelor și înscrisurilor care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală. De la această regulă, legiuitorul a prevăzut, potrivit art. 159 alin. (13), două excepții: (i) obligația de a ridica, întotdeauna, obiectele sau înscrisurile a căror circulație ori deținere este interzisă, și (ii) obligația de a ridica, întotdeauna, obiectele sau înscrisurile în cazul în care există suspiciunea că acestea pot avea o legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.
Curtea a constatat că utilizarea termenului „suspiciune” în cadrul ultimei ipoteze a art. 159 alin. (13) încalcă prevederile art. 1 alin. (5) și art. 27 din Constituție. Este necesară existența unei suspiciuni rezonabile că obiectele sau înscrisurile la care se referă aceasta pot avea legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Astfel, în absența cerinței unei suspiciuni rezonabile, dispozițiile criticate relativizează nepermis criteriile aplicabile, lăsând la latitudinea fiecărui organ de cercetare penală evaluarea unor situații similare în mod diferențiat.
Decizia este definitivă și general obligatorie. Argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
