„Noaptea în inimi” – Povestea emoționantă a trei supraviețuitoare ale violenței domestice
Romanul „Cu noaptea în inimă” al autoarei Nathacha Appanah îmbină povestirea autobiografică cu ancheta jurnalistică, aducând în prim-plan experiențele a trei femei care au cunoscut violența domestică. Dintre acestea, doar autoarea însăși a supraviețuit pentru a duce mai departe poveștile. Romanul a fost lansat oficial și în România, iar Appanah a discutat despre impactul acestei experiențe și despre realitatea dureroasă a femeilor care își pierd viața și identitatea din cauza violenței domestice.
Autoarea a subliniat că victimele femicidului sunt adesea amintite doar prin modul tragic în care au murit. A vorbit despre cazul lui Chahinez Daoud, o femeie care a fost împușcată și arsă de soțul său, un incident care a zguduit presa franceză. Cea de-a doua femeie din roman, numită Emma pentru a-i proteja identitatea, a fost recunoscută de sora sa după ce romanul a primit un premiu. Appanah speră ca, într-o ediție ulterioară, să obțină acordul familiei pentru a dezvălui numele real al Emmei.
În cadrul unui interviu, Appanah s-a descris ca un scriitor pasionat, afirmând că scrisul a fost o parte esențială a vieții sale încă de la 13 ani. A subliniat importanța jurnalismului ca mod de a continua să scrie povești și de a explora realități sociale.
Appanah a împărtășit că procesul de scriere a romanului a fost îndelungat, de peste 20 de ani. A trăit o relație violentă între 17 și 25 de ani, dar a considerat că povestea sa ar trebui să rămână personală. Totuși, moartea lui Chahinez Daoud a determinat-o să abordeze subiectul femicidului și să scrie despre experiențele sale și ale altor femei.
A discutat despre concepțiile greșite legate de violența domestică, în special ideea că femeile educate nu pot fi victime. Appanah a menționat că rușinea este un sentiment vicios care afectează victimele, făcându-le să se simtă izolate și singure. De asemenea, a explicat că frica de a pleca dintr-o relație toxică este adesea agravată de controlul coercitiv al agresorului.
Autoarea a accentuat că, de multe ori, femeile simt o amenințare mai mare atunci când agresorul nu este prezent, deoarece nu știu la ce să se aștepte. Ea a subliniat importanța educației pentru tinerelor femei, îndemnându-le să nu confunde iubirea cu sentimentul de proprietate și să fie conștiente de semnele de control coercitiv.
În final, Appanah a subliniat că romanul său aduce lumină asupra poveștilor acelor femei care au fost ucise, având ca scop să contribuie la conștientizarea și educarea societății în privința violenței domestice.
