Alunecări de teren spectaculoase în nord-vestul Canadei
Alunecări uriașe de teren, care antrenează blocuri de sol înghețat de dimensiunea unei case cu două etaje, au fost identificate în nord-vestul Canadei. Cercetătorii au descoperit un tip de alunecare de teren neobservat până acum în regiune, care ar putea fi fără precedent în ultimii 10.000 de ani. Fenomenul este asociat cu încălzirea permafrostului și cu efectele pe termen lung ale incendiilor de vegetație și s-ar putea extinde în alte zone din Canada și Alaska.
Ce sunt alunecările prin desprinderea permafrostului
Aceste fenomene, numite alunecări prin desprinderea permafrostului, se produc în zonele unde stratul de sol înghețat permanent este relativ subțire și par să reprezinte un efect pe termen lung al incendiilor de vegetație asupra ecosistemelor. Un studiu publicat pe 23 septembrie în revista științifică Geophysical Research Letters a evidențiat aceste alunecări de teren inedite.
Descoperiri și observații
Cercetătorii au observat urmele unor alunecări masive de teren în văi unde permafrostul fusese stabil o perioadă îndelungată. Folosind imagini din satelit și investigații la fața locului, ei au descoperit că aceste alunecări erau diferite de cele obișnuite provocate de dezghețarea permafrostului. În mod normal, dezghețarea provoacă formarea unei mase noroioase care se scurge la vale; însă, în acest caz, blocuri de material înghețat au fost identificate printre resturile deplasate.
Unele dintre aceste blocuri aveau o înălțime de 10 metri, comparabilă cu cea a unei case cu două etaje. Pentru a determina adâncimea permafrostului, cercetătorii au utilizat măsurători electrice ale subsolului.
Detalii despre alunecările de teren
Cercetătorii s-au concentrat asupra a două alunecări de teren majore. Prima s-a produs în 2017, în valea râului Johnson, și a deplasat peste 18 milioane de metri cubi de sol și roci. Cea de-a doua a avut loc în 2018, în valea râului Redstone, și a antrenat aproape 4,5 milioane de metri cubi de material. Alunecarea mai mică a lăsat în urmă o urmă de aproximativ 1,2 kilometri lungime, în timp ce fenomenul de mai mare amploare a afectat o porțiune de aproape 3,2 kilometri din versant.
Temperatura permafrostului în regiunea studiată a crescut cu aproximativ 0,3 grade Celsius pe deceniu din 1980. În apropiere, au avut loc incendii de vegetație puternice în 1995. Cercetătorii au constatat că alunecările nu au fost cauzate de procesul obișnuit de dezghețare de la suprafață, ci de o combinație între dezghețarea asociată incendiilor și creșterea temperaturilor, care a provocat apariția unor fisuri pe versanți.
Impactul și perspectivele viitoare
Aceste fisuri au permis căldurii să pătrundă tot mai adânc în sol, iar procesul poate dura aproximativ 20 de ani pentru a ajunge la o adâncime de 20 de metri, exact ceea ce s-a întâmplat în văile râurilor Johnson și Redstone. Peste 150 de alunecări de teren au fost identificate în regiune, majoritatea fiind de dimensiuni mai reduse, dar chiar și acestea deplasează, de regulă, peste un milion de metri cubi de pământ fiecare.
Teritoriile de Nord-Vest ale Canadei sunt slab populate și izolate, astfel că aceste alunecări nu au provocat, până acum, pagube infrastructurii. Totuși, două dintre fenomenele analizate au blocat cursurile unor râuri, formând lacuri noi și transportând cantități mari de sedimente în apele din aval. Există numeroase alte regiuni din Canada și Alaska unde permafrostul este vulnerabil la același tip de alunecare de teren.
Riscul este mai mare în contextul intensificării incendiilor de vegetație la latitudini nordice, ceea ce sugerează că aceste fenomene ar putea fi o imagine a viitorului pentru regiunile afectate.
