Inima rămâne tânără: o nouă descoperire care poate revoluționa prevenția bolilor cardiace
Inima nu îmbătrânește uniform, iar unele dintre cele mai importante modificări asociate vârstei apar în zone care au primit până acum mai puțină atenție din partea cercetătorilor. Un nou studiu realizat de oamenii de știință de la The Jackson Laboratory din Statele Unite arată că valvele cardiace și principalele vase de sânge prezintă semne accentuate de inflamație și fibroză, procese care pot contribui la deteriorarea sănătății cardiovasculare.
Cercetarea, publicată în revista științifică Aging Cell, contestă perspectiva conform căreia îmbătrânirea inimii trebuie studiată în principal la nivelul mușchiului cardiac. Până acum, numeroase cercetări s-au concentrat asupra ventriculului stâng, camera inimii responsabilă de pomparea sângelui către organism. Noul studiu sugerează însă că structurile care susțin funcționarea inimii ar putea avea un rol mult mai important în procesul de îmbătrânire decât se considera anterior.
Unde apar cele mai importante modificări ale inimii
Pentru a înțelege mecanismele îmbătrânirii, cercetătorii au analizat mii de celule individuale provenite din inimile unor șoareci tineri și bătrâni, utilizând tehnologii care permit identificarea activității genetice și localizarea exactă a celulelor în țesuturi. Rezultatele au arătat că inflamația și fibroza nu sunt distribuite uniform în inimă, cele mai puternice modificări fiind observate în jurul valvelor cardiace și la nivelul rădăcinii aortei, regiunea în care cel mai mare vas de sânge al organismului se conectează cu inima.
Cercetătorii au identificat schimbări importante în activitatea a două categorii de celule: macrofagele, implicate în răspunsul imunitar și în inflamație, și fibroblastele, care produc și întrețin țesutul conjunctiv. Odată cu înaintarea în vârstă, interacțiunile dintre aceste celule se modifică, favorizând procese inflamatorii și transformări ale structurii țesuturilor.
Semne ale îmbătrânirii, descoperite inclusiv în inimile tinere
Una dintre cele mai surprinzătoare constatări a fost identificarea unor markeri moleculari asociați în mod obișnuit cu îmbătrânirea celulară chiar și în inimile șoarecilor tineri. Descoperirea sugerează că prezența acestor markeri nu indică automat faptul că o celulă a îmbătrânit, interpretarea lor trebuind să țină cont și de regiunea în care se găsesc, precum și de starea țesutului înconjurător.
Cercetătorii au observat că procesul de îmbătrânire prezintă diferențe între masculi și femele. La masculi, modificările fibroblastelor au fost mai strâns asociate cu procesele de fibroză, în timp ce la femele au predominat schimbările legate de dezvoltarea cardiacă și producerea proteinelor. Aceste diferențe ar putea oferi indicii pentru înțelegerea bolilor cardiovasculare la femei și bărbați, însă studiul nu demonstrează că acestea determină riscuri diferite de îmbolnăvire.
Ce înseamnă descoperirea pentru sănătatea oamenilor
Pentru a verifica relevanța rezultatelor, oamenii de știință au comparat observațiile făcute la șoareci cu date publicate anterior despre inimile umane. Au identificat mai multe mecanisme moleculare comune, inclusiv procese implicate în răspunsul celulelor la stres. Rezultatele sugerează că anumite mecanisme descoperite la animale ar putea fi prezente și la oameni.
Deocamdată, cercetarea nu oferă un tratament nou și nici o metodă demonstrată de încetinire a îmbătrânirii inimii. Echipa de la The Jackson Laboratory investighează în continuare modul în care exercițiile fizice, alimentația și diferitele boli influențează comunicarea dintre celulele imunitare și cele ale țesutului conjunctiv. Descoperirea ar putea contribui, pe termen lung, la dezvoltarea unor strategii de protejare a inimii și de prevenire a deteriorării cardiovasculare asociate vârstei.