Biberoanele în vremurile străvechi: și bebelușii de atunci aveau mofturi!
Biberoanele pentru bebeluși au o istorie ce se întinde pe mii de ani. În ciuda diversității de forme și materiale, scopul lor a rămas neschimbat: acela de a asigura hrănirea celor mai mici membri ai societății. Descoperirile arheologice indică faptul că, încă din Epoca de Piatră, bebelușii erau alimentați cu ajutorul unor recipiente speciale, cum ar fi cănițe, sticluțe, carafe și ulcioare, adaptate pentru nevoile sugarilor.
În societatea modernă, poate părea greu de conceput cum se descurcau părinții din vechime cu hrănirea, îngrijirea sau transportul copiilor. Totuși, un lucru rămâne cert: bebelușii s-au născut dintotdeauna, iar provocările maternității nu sunt o invenție recentă. În absența posibilității alăptării naturale, din diverse motive, oamenii au fost nevoiți să găsească soluții alternative.
Hrănirea copilului în Antichitate
Dr. Ana Hamat, arheolog în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC), ne invită la o călătorie emoționantă prin timp, explorând cum erau hrăniți copiii în lumea antică și rolul primelor biberoane. „Copilul mic e pretențios. Și în Antichitate era la fel“, afirmă Dr. Hamat. Deși alăptatul la sân era primordial, existau cazuri în care acesta nu putea fi realizat, iar părinții recurgeau la sticluțe speciale pentru hrănirea celor mici.
Materialele utilizate pentru biberoane
Anticii foloseau materiale disponibile în acea vreme, cum ar fi lutul și sticla. „Biberoanele din sticlă erau cele mai apreciate, având o formă recognoscibilă cu o gură mai largă și o prelungire asemănătoare cu o tetină din sticlă. Erau eficiente și elegant realizate, semn că moda și funcționalitatea mergeau mână în mână“, explică Dr. Hamat. Igiena era, de asemenea, un aspect important: biberoanele erau curățate cu apă foarte fierbinte pentru dezinfectare, iar lutul, fiind poros, prezenta unele dificultăți în acest sens.
Alimentația bebelușilor romani
În lipsa formulelor speciale de lapte pentru sugari, părinții antici foloseau, în principal, laptele de vacă, capră sau bivoliță, pe care uneori îl diluau cu apă sau îl îndulceau cu miere. Deși astăzi nu este recomandat să se ofere miere copiilor mici, în acea vreme grija cea mai mare era ca pruncul să se alimenteze, pentru a evita riscurile majore.
Rolul moașei
Moașa avea un rol vital în îngrijirea nou-născuților, ajutând la naștere și învățând femeile cum să îngrijească copiii, de la spălat la hrănit și culcat. Această meserie revine în actualitate cu un prestigiu reînnoit.
Remedii neobișnuite
Când medicina era limitată, tradițiile și credințele populare completau îngrijirea copilului. Pentru colici, plânsete sau erupții dentare, se foloseau amulete, bobițe de mac sau chiar alcool, reflectând ingeniozitatea și disperarea părinților care voiau să-și aline copiii.
Concluzie
Poveștile copilăriei nu s-au schimbat prea mult de-a lungul timpului. „Când vedem un biberon roman de sticlă în muzeu, ne amintim că, dincolo de civilizații și secole, ne unește aceeași grijă pentru cei mici“, subliniază Dr. Ana Hamat.
