Guvernul britanic ia în calcul achiziția unor aeronave pentru transportul bombelor nucleare tactice
Executivul de la Londra analizează o schimbare semnificativă a doctrinei nucleare britanice, având în vedere achiziția de avioane capabile să transporte bombe nucleare tactice. Marea Britanie intenționează să își extindă forța de descurajare prin achiziționarea de avioane de luptă capabile să lanseze arme nucleare tactice, ca răspuns la amenințarea tot mai mare reprezentată de Rusia.
Guvernul condus de Sir Keir Starmer se află în negocieri delicate privind această măsură, care ar marca cea mai importantă evoluție a forței de descurajare a Regatului Unit de la Războiul Rece. Aceasta reflectă recunoașterea faptului că lumea a intrat într-o eră nucleară mai periculoasă. John Healey, secretarul Apărării, și amiralul Sir Tony Radakin, șeful Forțelor Armate, discută despre achiziționarea de avioane de vânătoare fabricate în SUA, capabile să lanseze bombe gravitaționale cu o putere mai mică decât armele nucleare convenționale. Starmer a exprimat sprijinul pentru această inițiativă, iar discuțiile cu Pentagonul au început deja.
Contribuția britanică la descurajarea nucleară a NATO
Prim-ministrul se pregătește să lanseze, dintr-un șantier naval britanic, revizuirea strategică a apărării. Deși această revizuire nu se angajează specific în ceea ce privește capacitățile aeriene, ea recomandă Regatului Unit să considere extinderea contribuției sale la descurajarea nucleară comună a NATO în Europa. Healey a declarat că Marea Britanie trebuie să se adapteze la „noua eră a amenințărilor” și a recunoscut că riscurile nucleare sunt în creștere.
Ministrul Apărării, John Healey, împreună cu amiralul Sir Tony Radakin, conduce negocierile pentru achiziționarea de aeronave americane, cel mai probabil variante ale F-35A Lightning II, capabile să transporte bomba termonucleară B61, principalul vector aerian al arsenalului tactic al SUA. Starmer a subliniat necesitatea diversificării și flexibilizării capacităților de răspuns nuclear în fața amenințărilor din partea Rusiei.
Disuasiune în două trepte: apărare și semnal politic
Marea Britanie depinde în prezent exclusiv de flota de submarine nucleare Vanguard pentru a menține „disuasiunea continuă pe mare”, fiind singura putere nucleară majoră fără o a doua opțiune – nici forțe aeriene, nici rachete terestre. Această vulnerabilitate strategică devine tot mai problematică, având în vedere retorica lui Vladimir Putin privind utilizarea armelor nucleare tactice.
Un atac limitat, cum ar fi utilizarea unei bombe de 0,3 sau 5 kilotone, ar pune NATO într-o situație complicată, între o reacție nucleară disproporționată și ezitare, cu costuri de credibilitate. Simon Case, fost secretar al Cabinetului, a subliniat că eficiența disuasiunii depinde de convingerea adversarului că poți lovi real, credibil și proporțional.
Revizuirea politicii de apărare și reindustrializare
Strategia nucleară este parte a unei revizuiri cuprinzătoare a politicii de apărare. Healey va prezenta oficial noul „Strategic Defence Review”, care pune accent pe reînarmare rapidă și revitalizarea industriei militare. Printre măsurile importante se numără:
- Investiții de 6 miliarde de lire în stocurile de muniții, inclusiv construcția a 6 noi fabrici, ceea ce va crea 1.000 de locuri de muncă.
- Revitalizarea Gărzii Naționale civile pentru protecția infrastructurii critice.
- Extinderea flotei marinei regale de la 14 la 25 de distrugătoare și fregate.
- Crearea programului „Atlantic Bastion” pentru protejarea cablurilor submarine și conductelor energetice.
- Accelerarea programelor de drone, inspirate din lecțiile războiului din Ucraina.
- Rezolvarea crizei de personal, cu ținta de a crește efectivele armatei de la 72.500 la 76.000 de militari activi, în paralel cu extinderea rezerviștilor.
Healey a subliniat că lecția Ucrainei este clară: fără o industrie militară rezilientă și funcțională, niciun stat nu poate susține un efort de apărare pe termen lung. În acest context, apărarea devine un vector economic, iar revitalizarea bazelor industriale din regiunile afectate de dezindustrializare reprezintă o oportunitate atât strategică, cât și socială.
