Provocările antreprenorilor în economia românească
În România, antreprenorii și investitorii se confruntă cu o realitate economică complexă, marcată de instabilitate și impredictibilitate. Aceștia se simt ca și cum ar participa la o cursă în care regulile se schimbă constant, iar obstacolele sunt impuse fără avertisment. Eforturile, ideile și capitalul sunt disponibile, însă statul pare mai degrabă să complice procesul decât să sprijine inițiativele antreprenoriale.
Cu o preocupare constantă pentru „rezolvarea deficitului bugetar”, măsurile adoptate de stat se concentrează pe creșterea impozitelor și a taxelor, acțiuni ce sunt privite cu frică de oamenii de afaceri. Problema nu constă atât în cuantumul acestor taxe, cât în imprevizibilitatea lor și în modul în care sunt colectate. Schimbările fiscale frecvente și neașteptate, cum ar fi introducerea unor impozite pe cifra de afaceri sau majorarea povarei fiscale pe producția de energie, fac planificarea pe termen lung aproape imposibilă.
Antreprenorii, în special cei din IMM-uri, sunt cei mai afectați de această instabilitate, fiecare modificare fiscală reprezentând o amenințare pentru cashflow-ul lor și relațiile cu băncile sau furnizorii. Birocrația excesivă adaugă un strat suplimentar de dificultate, cu procese de avizare lungi și complicate, care pot dura luni sau chiar ani. Adesea, antreprenorii trebuie să obțină același aviz de la mai multe instituții sau se confruntă cu contradicții legislative, ceea ce le îngreunează considerabil activitatea.
Arbitrarul este o altă problemă majoră. Legea poate fi interpretată diferit de diverse instituții, iar controalele fiscale pot deveni instrumente de presiune. Deși o decizie fiscală poate fi contestată în instanță, procesul este de durată și consumator de resurse.
Impozitarea muncii în România rămâne una dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană, iar pentru fiecare salariu net de 5.000 de lei, o firmă plătește aproape dublu. Aceasta situație poate determina antreprenorii să opteze pentru muncă informală sau externalizată, în loc să angajeze personal în mod corect.
Cu toate acestea, România dispune de o generație tânără de antreprenori care continuă să investească în domenii precum digitalizarea, energia curată și agricultura sustenabilă. Aceștia nu cer subvenții, ci reguli clare și decizii previzibile, alături de o birocrație care să sprijine economia, nu să o împiedice. Dacă statul nu va renunța la impunerea de obstacole, România riscă să rămână o țară cu un potențial neexploatat, în care antreprenorii sunt condamnați la o cursă plină de dificultăți.
Este esențial ca mediul de afaceri să fie sprijinit și nu împiedicat, pentru ca economia românească să poată evolua, inova și atrage investiții. Numai prin eliminarea obstacolelor, antreprenorii vor putea contribui la dezvoltarea sustenabilă a țării.
