Normalizarea deficitului în discuțiile publice
Guvernanții români nu au respectat regulile de prudență fiscal în ultimii 35 de ani, normalizând discursul traiului peste posibilități, conform economistului șef al BNR, Valentin Lazea. Deficitele mari au devenit o țintă, nu un caz atipic, iar teoria “wage led growth” a dus la inflație și deficit extern, cu majorări discreționare ale pensiilor, toate finanțate prin împrumuturi.
Deficitul bugetar de 3% a devenit o țintă normală, nu un scenariu pentru anii cu recesiune, iar justificarea deficitelor s-a realizat prin ideea că acestea sunt acceptabile atâta timp cât se corelează cu investițiile publice. Lazea explică două false aserțiuni care au condus la această situație: prima, că deficitul de 3% din PIB nu este o limită superioară, ci un nivel normal; și a doua, că nu contează nivelul deficitului atâta timp cât acesta este similar cu nivelul investițiilor.
Salariile au crescut mai rapid decât productivitatea, generând inflație și cerere externă, ceea ce a dus la dezechilibru extern. Teoria „wage-led growth” a presupus că stimularea cererii interne va crea o ofertă corespunzătoare, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Cererea în exces a dus la importuri din alte țări, contribuind astfel la deficitul extern. De asemenea, salariile au crescut mai rapid în sectorul serviciilor decât în sectorul bunurilor exportabile, distorsionând corelația dintre salarii și productivitate.
Comparativ cu 2008, salariul net a crescut semnificativ mai mult decât productivitatea în 13 din cei 17 ani analizați, cu o creștere cumulată a salariului mediu net de 4,05 ori față de 1,73 ori pentru productivitate. Această creștere a salariilor a contribuit la inflație, iar relația dintre salarii și inflație este circulară.
O altă regulă încălcată este majorarea pensiilor peste salarii, în contextul sistemului pay as you go, unde pensiile sunt finanțate prin contribuții. Majorările discreționare ale pensiilor au avut loc fără a ține cont de fondurile provenite din contribuțiile de asigurări sociale. Creșterea cumulată a pensiei medii a depășit creșterea salariului mediu net, de 4,50 ori față de 4,05 ori.
Lazea subliniază că sumele pentru pensii au fost crescute fără fundament economic în anii 2008, 2009, 2020 și 2024, și că majorarea acestora a fost bazată pe estimări nerealiste, în condițiile unui deficit bugetar persistent. De asemenea, cheltuielile permanente, cum ar fi salariile și pensiile, au fost finanțate din venituri temporare, ceea ce sporește riscul financiar.
Salariile bugetarilor și pensiile reprezintă peste 80% din veniturile fiscale, în condițiile în care veniturile fiscale ale României sunt printre cele mai mici din Europa. O reducere a evaziunii fiscale cu 2% din PIB ar lăsa loc doar pentru creșterea cheltuielilor cu apărarea și reducerea deficitului bugetar, care se estimează să ajungă la 9,3% din PIB în 2024.
Conform lui Lazea, orice creștere a salariilor mai rapidă decât productivitatea și a pensiilor mai rapidă decât salariile este iluzorie în următorii ani.
