De la „artizan al păcii” la susținător al atacurilor Israeliene asupra Iranului
Donald Trump s-a prezentat mereu ca un „făuritor al păcii”, însă în ultimele luni a fost martor și poate chiar complice la o decizie care ar putea schimba echilibrul în Orientul Mijlociu: atacul aerian al Israelului asupra Iranului. În ciuda retoricii sale pașnice, Trump a permis desfășurarea ofensivei, iar acum Statele Unite se află în pragul unei decizii majore.
În urmă cu aproximativ o lună, pe scena unui forum de investiții din Arabia Saudită, Trump a lansat un avertisment către Iran. „Nu vom permite niciodată ca America și aliații săi să fie amenințați de terorism sau de un atac nuclear”, a declarat Trump. „Acum este momentul să aleagă. Acum. Nu avem mult timp de pierdut.” Aceast ultimatum din 13 mai a trecut aproape neobservat la acea vreme, dar președintele știa deja că un atac asupra Iranului ar putea fi iminent.
Până la jumătatea lunii mai, Pentagonul a început să elaboreze planuri detaliate pentru a sprijini Israelul în cazul în care acesta își va duce la capăt ambiția de a ataca programul nuclear iranian. În același timp, SUA redirecționaseră mii de arme defensive din Ucraina către Orientul Mijlociu, în pregătirea unui posibil conflict.
Un proces lung și secret
Relatarea acestor săptămâni și zile care au precedat decizia lui Trump de a sprijini campania aeriană a Israelului se bazează pe interviuri cu oficiali din administrație și diplomați străini. Procesul s-a desfășurat într-un cadru lung și secret, iar Trump s-a aflat între diplomație și sprijinul pentru acțiunea militară, fiind convins parțial de un aliat ale cărui acțiuni nu le controla în totalitate.
Deși Trump s-a descris mereu ca un făuritor de pace, mai mulți aliați politici apropiați îl împingeau să susțină un atac israelian asupra instalațiilor nucleare. Serviciile de informații americane indicau că un atac unilateral israelian era posibil, chiar probabil, indiferent de dorința lui Trump. În zilele premergătoare atacului, Trump nu mai avea un „nu” clar, iar această ambiguitate a încurajat Israelul să acționeze.
Decizia de a lăsa atacul să aibă loc
La șapte zile de la izbucnirea conflictului Israel-Iran, Trump se confrunta cu o dilemă. Diplomatul Aaron David Miller a afirmat că Trump putea încerca să obțină o rezolvare diplomatică, să permită Iranului și Israelului să se lupte între ele sau să intervină direct. Miller a declarat: „Trump a lăsat atacul să aibă loc. S-a urcat pe tigru și acum îl călărește.”
Biroul premierului israelian și Casa Albă nu au comentat. Teheranul a susținut constant că programul său nuclear are scopuri pașnice, o afirmație respinsă de Washington.
Pregătirile pentru atac
Unul dintre primele semnale că Trump ar putea aproba un atac israelian a apărut în aprilie, când ministrul apărării din Arabia Saudită a transmis un mesaj dur președintelui iranian: să accepte oferta lui Trump de a negocia pentru a evita riscul unui război cu Israelul. În privat, Israelul a înțeles că Washingtonul va fi alături de el, chiar dacă în public Trump părea să-l evite pe Netanyahu.
Pe 9 iunie, Trump și Netanyahu au discutat la telefon. Trump nu a aprobat explicit atacul, dar nu l-a blocat. Pe 11 iunie, Washingtonul a înțeles că atacul era iminent, iar în aceeași zi a început evacuarea parțială a ambasadei din Irak. În noaptea de 12 iunie, Israelul a lansat atacul, iar Trump și membrii cabinetului au urmărit desfășurarea evenimentelor din „camera JFK” a Casei Albe.
Consecințele atacului
Atacul a reușit inițial, mai mulți consilieri ai liderului suprem Ali Khamenei fiind uciși, iar situri nucleare importante avariate. La finalul weekendului, Israelul a luat în calcul asasinarea lui Khamenei, dar Trump s-a opus. În interiorul Partidului Republican, reacțiile au fost împărțite, unii acuzându-l pe Trump că a alimentat războiul.
Serviciile americane de informații consideră că atacurile au întârziat programul nuclear iranian cu doar câteva luni. Un atac major asupra instalației Fordow ar fi necesar pentru un impact decisiv, iar Trump a spus că ia în considerare un astfel de atac, însă intențiile sale rămân neclare.
