Povestea unui tânăr actor despre lupta cu dependența de jocuri de noroc
Bani pierduți, familii destrămate și un viitor compromis – sunt doar câteva dintre dramele prin care trec dependenții de jocuri de noroc. Alarmant este că fenomenul este tot mai întâlnit și în rândul minorilor: 14% dintre aceștia recunosc că obișnuiesc să joace. În lipsa unor acțiuni ferme din partea autorităților, organizațiile iau atitudine și aduc în prim-plan tineri sportivi, care să fie un model credibil și ancorat în realitatea adolescenților.
Alex Bogdan, un actor, povestește despre experiența sa: „Nici nu mai vorbesc de sutele de mii de euro pierdute și acum stau cu nevasta și ne chinuim, și muncim să facem bani să luăm un apartament. Eu trăiesc până la sfârșitul vieții mele cu acești 14 ani, pe care nu-i mai dă nimeni înapoi. Durerea rămâne undeva…” Bogdan se autointitulează „un supraviețuitor al jocurilor de noroc”, după ce a reușit, cu ajutorul familiei, să depășească adicția. Până să ajungă aici, însă, a trăit ani de chin.
„Mi-am compromis toate relațiile sociale. Lumea s-a prins ce fac cu banii și mă evitau ca pe o ciumă. Pierdeam 5.000 de euro pe noapte. Am ajuns distrus acasă, voiam să mă arunc pe geam, pentru că era a 30-a oară când ziceam că nu mai fac niciodată! Nu știu cum, prin ce miracol, am reușit să mă extrag din boală. Îi mulțumesc soției mele că m-a trezit cumva,” adaugă Alex Bogdan.
Actorul vrea să tragă un semnal de alarmă, având în vedere că 11% dintre adolescenți urmăresc influenceri care promovează jocuri de noroc, iar 14% dintre minori chiar au declarat că obișnuiesc să joace. Vlogger-ul Silviu Faiăr, contactat de agenții de pariuri, a refuzat ofertele, afirmând: „Pentru mine s-ar bate cap în cap să fac rău comunității mele. Pentru ce, pentru niște bani? Sigur, sunt sume imense, dar le putem face în timp.”
ONG-urile propun modele care să țină copiii departe de tentațiile periculoase, precum tinerii sportivi, care oferă un exemplu de perseverență, autodisciplină și echilibru. Andrei, jucător de polo, afirmă: „Dacă vrei să faci și școală, și sport, nu ai timp să te gândești la astfel de prostii. Te gândești numai că vrei să câștigi meciul, campionatul ăsta, trebuie să iau notă bună la școală.” De asemenea, Teodor, jucător de baschet, spune: „Sportul, în general, e ca o terapie pentru mine. Progresul asupra mea m-a motivat să nu intru în vicii și ispite dăunătoare.”
Specialiștii atrag atenția că este nevoie de o legislație mult mai fermă care să-i protejeze pe copii atât în online, cât și în offline. Gelu Duminică, sociolog, subliniază: „Multe dintre valorile din online sunt promovate de așa-ziși influenceri. Există și bine, și rău. Dacă el îmi spune: „E minunat să joci, te vei simți extraordinar!” e foarte probabil ca eu să anulez ce mi-a zis mama, să nu joc.” Datele „Salvați Copiii” mai arată că minorii din mediul rural sunt mai predispuși la jocurile de noroc.
