Cinematografele din Statele Unite își doresc un interval extins de difuzare prioritară pentru filmele noi
Patronii cinematografelor americane solicită menținerea regimului de exclusivitate asupra filmelor pentru o perioadă mai lungă, de cel puțin 45 de zile, înainte ca acestea să devină disponibile pe platformele de streaming. Această afirmație a fost făcută de Michael O’Leary, directorul Cinema United, cea mai mare asociație a proprietarilor de săli de proiecții din Statele Unite.
O’Leary a subliniat că percepția că filmele vor fi disponibile pe diverse platforme în câteva săptămâni compromite durabilitatea întregii industrii cinematografice și afectează frecvența cu care spectatorii aleg să meargă la cinematograf. Acest mesaj a fost transmis la salonul CinemaCon 2025, desfășurat în Las Vegas.
Cinematografele din SUA nu au reușit să își revină complet după pandemia de COVID-19, care a determinat mulți spectatori să renunțe la obiceiul de a merge la cinema, din cauza închiderii sălilor de proiecție. Această situație a fost agravată de politica marilor studiouri, care au redus timpul de așteptare pentru vizionarea filmelor în streaming.
În anii 2010, încasările anuale ale box-office-ului nord-american depășeau constant 11 miliarde de dolari. Însă, începând cu 2020, aceste încasări nu au mai trecut de 9 miliarde de dolari pe an. O’Leary a recunoscut că epoca unui regim de exclusivitate de 90 de zile a trecut, dar și-ar dori ca Statele Unite să se inspire din legislațiile unor țări precum Franța. Acolo, box-office-ul cinematografic s-a redresat datorită unei perioade mai lungi de difuzare exclusivă în cinematografe.
În Franța, „cronologia media” este strict apărată de reprezentanții industriei cinematografice, iar posturile de televiziune și platformele de streaming trebuie să aștepte mai multe luni între lansarea unui film în cinematografe și difuzarea acestuia pe canale alternative. Perioada exactă de așteptare depinde de contribuția financiară a fiecărui difuzor la finanțarea producției cinematografice franceze: cu cât contribuția este mai mare, cu atât intervalul de așteptare este mai scurt. De exemplu, Canal+, marele finanțator al cinematografiei franceze, trebuie să aștepte șase luni înainte de a difuza un film, în timp ce Disney+, care a crescut investițiile în producția franceză, are un interval de așteptare de nouă luni.
