Reflecții asupra Războiului Rece: Tensiunile cu Rusia pun în pericol stabilitatea guvernului german
Partidul Social Democrat (SPD), aflat la putere în Germania, a suferit un rezultat dezastruos la alegerile din februarie. Cancelarul Olaf Scholz a fost forțat să se retragă, iar SPD a intrat într-o coaliție de guvernare cu Uniunea Creștin-Democrată (CDU), conservatoare și victorioasă. Pe măsură ce Germania își redefinește postura externă și de apărare în fața amenințărilor geopolitice tot mai mari, coeziunea acestei coaliții este pusă la îndoială, potrivit unei analize.
Manifest care îndeamnă la reluarea diplomației cu Moscova
SPD-ul alunecă din nou în reflexe proruse demodate, confirmate de o știre recentă: la sfârșitul lunii iunie, parlamentarul de rang înalt Ralf Stegner a fost înlăturat din comisia de supraveghere a serviciilor secrete parlamentare, în urma unor rapoarte anterioare conform cărora ar fi participat la o întâlnire clandestină cu persoane apropiate Kremlinului la Baku. Ieșirea din funcție a lui Stegner a avut loc pe fondul unor reorganizări interne care reflectă fractura partidului cu privire la modul de răspuns la agresiunea rusă.
Liderul SPD al Bundestagului, cu înclinații estice, Rolf Mützenich, a fost înlăturat din funcție în februarie de către Lars Klingbeil, mai concentrat pe Europa. Însă, luna trecută, cu doar câteva săptămâni înainte de summitul NATO de la sfârșitul lunii iunie, peste 100 de oficiali și membri veterani ai SPD au emis un manifest prin care îndeamnă la revenirea la diplomație cu Moscova. Deși doar cinci membri actuali ai Bundestagului au semnat documentul, simbolismul depășește cu mult numărul. Printre semnatari se numără Mützenich și Stegner, precum și fostul președinte al partidului, Norbert Walter-Borjans, și fostul ministru de Finanțe, Hans Eichel. Fiecare semnatar este reprezentativ pentru curentul pacifist al SPD.
O schismă persistentă în guvernul Germaniei
Ministrul Apărării, Boris Pistorius, membru SPD, a descris manifestul drept „o negare a realității”. El a avertizat: „Putem negocia cu acest [președinte rus Vladimir] Putin doar dintr-o poziție de forță”. Klingbeil a subliniat acest punct: „Forța militară și diplomația nu sunt opuse, ci două fețe ale aceleași monede”. Cancelarul Friedrich Merz a remarcat că „guvernul este pe deplin unit în evaluarea sa a agresiunii Rusiei și a ceea ce ne cere”. Totuși, sub această unitate se află o schismă persistentă.
Ceea ce a fost odată o dezbatere de politică externă este acum o dilemă de guvernare, deoarece persistența vocilor pro-implicare în cadrul SPD nu numai că amenință coerența internă a partidului, dar riscă și să paralizeze capacitatea Germaniei de a acționa decisiv într-un mediu de securitate european care se deteriorează rapid.
Orientarea strategică a SPD și moștenirea Ostpolitik
Orientarea strategică a SPD către Moscova nu este întâmplătoare – este doctrinară. Născută în era destinderii de la sfârșitul Războiului Rece, Ostpolitik a cancelarului Willy Brandt a marcat o schimbare fundamentală în politica externă vest-germană. Brandt a căutat stabilitatea prin implicare, crezând că dialogul cu blocul sovietic ar putea modera pozițiile intransigente. În timp, acest moralism s-a transformat în reflex. Pe măsură ce Uniunea Sovietică se prăbușea, înclinația SPD spre dialog s-a dovedit din ce în ce mai detașată de realitatea strategică.
Nicolae Schröder, cancelar între 1998 și 2005, a adâncit dependența energetică a Germaniei de Rusia, lăudându-l pe Putin ca fiind un „democrat impecabil”. Angajarea lui Schröder în firme energetice rusești după mandatul său a simbolizat o orbire strategică. Încă din 2016, Frank-Walter Steinmeier, membru al SPD, a descris exercițiile defensive ale NATO în Europa de Est drept „zdrăngănituri de săbii” – un limbaj care reflectă o simetrie morală a Războiului Rece.
Ce s-a schimbat după invazia pe scară largă a Rusiei
Invazia Ucrainei de către Rusia în februarie 2022 a impus o judecată. Cancelarul Scholz a declarat că momentul a fost un Zeitenwende – un moment de cotitură în politica externă și de apărare a Germaniei. Scholz a anunțat un fond special de 100 de miliarde de euro pentru modernizarea armatei, angajamentul de a îndeplini obiectivul de 2% al cheltuielilor de apărare ale NATO și o încetare bruscă a dependenței Germaniei de energia rusească.
Inițial, conducerea SPD a susținut această schimbare. Klingbeil a recunoscut că credința partidului în „schimbarea prin comerț” a eșuat. S-a deschis o fereastră pentru redefinire. Totuși, redefinirea este rareori liniară, mai ales într-un partid cu o moștenire ideologică ce include pacifism și antimilitarism.
Reluarea legăturii cu Rusia „odată ce armele vor tăcea”
Manifestul SPD solicită „o încercare extraordinar de dificilă” de a relua legătura cu Rusia „odată ce armele vor tăcea”. Critică o postură de securitate europeană din ce în ce mai militarizată, denunțând o „înaintare neobosită” către înarmare și îndemnând la revenirea la o „capacitate reciprocă pentru pace” – un vocabular care reformulează exprimările din epoca Războiului Rece.
O forță centrifugă care ar putea duce la prăbușirea guvernului german
SPD este marcat de o schimbare persistentă a conducerii, un simptom al pluralismului său intern și al crizei de identitate. De când Schröder a renunțat la conducerea partidului în 2004, acesta a trecut prin 11 președinți diferiți. Deocamdată, Klingbeil a reușit să suprime flancul prorus al SPD, reafirmând o postură mai orientată spre securitate. Totuși, prejudiciul adus autorității sale este greu de ignorat, iar recentul său rezultat dezamăgitor la realegere semnalează fragilitatea sa.
Dacă dinamica de pe câmpul de luptă din Ucraina va reaprinde scepticismul public față de implicarea militară, riscul unor noi tensiuni din coaliția de guvernare va crește. În astfel de condiții, diviziunile ideologice nerezolvate ale SPD-ului ar putea deveni o forță centrifugă, amenințând conducerea lui Klingbeil și guvernul german însuși.
