Riscurile nedeclarării punctelor de lucru la Registrul Comerțului și ANAF
În conformitate cu articolele 7 și 8 din Legea societăților nr. 31/1990, sediile secundare ale societăților comerciale includ „sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără personalitate juridică”. Articolul 43 definește sediile secundare ca fiind „sucursale, agențiile, punctele de lucru sau alte asemenea unități fără personalitate juridică”. Punctele de lucru sunt considerate sedii secundare, având rolul de a extinde activitatea în diverse zone, optimiza logistică și distribuția sau separa activități specifice.
Conform Codului de Procedură Fiscală, un sediu secundar este un loc prin care se desfășoară activitatea contribuabilului, incluzând birouri, magazine, ateliere și depozite. De asemenea, un șantier de construcții, un proiect de construcție sau activități de supervizare legate de acestea, dacă durează mai mult de 6 luni, sunt incluse în această definiție. Așadar, un punct de lucru este o subcategorie a sediului secundar, reprezentând un concept juridic mai cuprinzător.
Deschiderea unui punct de lucru implică proceduri administrative, inclusiv înregistrarea acestuia la Registrul Comerțului și declararea la ANAF. De asemenea, în funcție de natura activității, pot fi necesare autorizații sau avize specifice. Legea societăților nr. 31/1990 impune obligația de înregistrare a punctelor de lucru, iar Legea 265/2022 stipulează că mențiunile privind actele și faptele care necesită înregistrare trebuie solicitate în termen de maximum 15 zile de la data producerii acestora.
Deși aceste acte normative nu prevăd sancțiuni contravenționale specifice pentru neconformare, există reglementări legale care impun obligații și sancțiuni în cazul funcționării punctelor de lucru nedeclarate. Codul de Procedură Fiscală prevede declararea înființării punctului de lucru la organul fiscal central în termen de 30 de zile de la înregistrare. Dacă la punctul de lucru sunt mai mult de cinci angajați, acesta va avea un cod de înregistrare fiscală individual. Neconformarea cu aceste dispoziții poate atrage amenzi contravenționale și alte implicații fiscale, cum ar fi dificultăți în recuperarea TVA-ului și deductibilitatea cheltuielilor.
Amenzile contravenționale variază de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele juridice mijlocii și mari, și de la 500 lei la 1.000 lei pentru celelalte persoane juridice. De asemenea, Legea 252/2003 privind registrul unic de control stabilește că acesta trebuie să fie ținut la sediul social și la fiecare sediu secundar unde există avize/autorizații, iar neachiziționarea acestuia constituie contravenție, sancționată cu amenzi de la 500 lei la 1.000 lei.
În practică, autoritățile aplică amenzi pentru lipsa registrului unic de control în cazul punctelor de lucru nedeclarate, deși nu se poate obține registrul fără înregistrare. Instanțele, în general, anulează sancțiunile aplicate în aceste cazuri. Conform Legii Reformei Fiscale nr. 296/2023, activitatea economică ilicită este definită ca desfășurarea de activități fără o organizare conformă cu legea, sancționată cu amenzi între 5.000 lei și 35.000 lei pentru persoanele juridice, incluzând nereguli comune precum neînregistrarea punctului de lucru.
Pe lângă sancțiunile contravenționale, neînregistrarea punctului de lucru poate duce la imposibilitatea obținerii autorizațiilor legale necesare. De asemenea, poate atrage sancțiuni conform altor reglementări legale, iar în anumite cazuri, poate intra sub incidența legislației penale. Administratorul societății riscă sancțiuni conform art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, pentru nedeclararea sediilor principale sau secundare.
În concluzie, înregistrarea punctelor de lucru atât la Registrul Comerțului, cât și la ANAF, este esențială pentru legalitatea activităților economice desfășurate de o societate. Nerespectarea obligației de înregistrare atrage sancțiuni contravenționale, afectează recuperarea TVA-ului și deductibilitatea cheltuielilor, având un impact direct asupra desfășurării activității societății. Se recomandă operatorilor economici să acorde o atenție deosebită aspectelor legale legate de desfășurarea activității în alte locuri decât sediul social pentru a evita neplăcerile cauzate de nerespectarea legii.
