Publicitatea fără frontiere: Convenția de la Cape Town și RNPM în prim-plan
În prezent, mobilitatea bunurilor este esențială pentru interconectarea economiilor, în special când bunurile au o valoare ridicată sau o importanță comercială deosebită, implicând frecvent finanțare internațională. Acest context aduce în discuție interacțiunea dintre Convenția din 2001 privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile (“Convenția de la Cape Town”) și reglementările românești privind publicitatea mobiliară.
O întrebare importantă este dacă este suficientă înregistrarea în registrul internațional. Problema devine relevantă atunci când bunuri, cum ar fi motoarele de aeronave, ajung pe teritoriul României: este suficientă înregistrarea în Registrul internațional conform Convenției de la Cape Town pentru a produce efecte și în România?
Convenția de la Cape Town și Protocolul din 2001 referitor la aspectele specifice ale echipamentelor aeronavelor, la care România a aderat prin Legea nr. 252/2017, oferă un regim unic de garanții internaționale, similar cu ipotecile mobiliare prevăzute în Codul Civil Român. Deși România are un registru propriu de publicitate, Registrul Național de Publicitate Mobiliară (“RNPM”), reglementat de Legea nr. 297/2018, nu este clar dacă sau în ce mod o garanție internațională, constituită conform Convenției, ar trebui să fie înscrisă în RNPM.
Articolul 2359 din Codul Civil prevede că „Garanțiile reale asupra navelor și aeronavelor se reglementează prin legi speciale”, iar, prin ratificarea Convenției de la Cape Town, aceasta a devenit parte integrantă din dreptul intern, având statutul de lege specială. Astfel, apare un conflict între normele internaționale stabilite de Convenția de la Cape Town și dispozițiile naționale. Conform articolului 2630 din Codul Civil, există situații speciale în care ipoteca înregistrată conform legii locului în care se află bunul își păstrează rangul de prioritate într-un alt stat, cu respectarea formelor de publicitate prevăzute de legislația acestuia.
Articolul 2630 alin. (1) stipulează două condiții: (i) ipoteca înregistrată conform legii locului unde se află bunul își păstrează rangul de prioritate în alt stat, dar doar dacă au fost îndeplinite cerințele de publicitate ale legislației acestui stat; (ii) aceste condiții trebuie respectate în termen de maximum 60 de zile de la momentul în care bunul ajunge în acel stat sau, în cazul în care creditorul cunoaște această situație, în termen de 15 zile.
Prin urmare, este o practică obișnuită ca ipotecile asupra echipamentelor aeronavelor să fie perfectate prin înregistrarea atât în Registrul internațional, cât și în RNPM. Aceasta se face pentru a menține rangul garanției stabilit conform unei legi străine (alt stat parte la Convenție), iar păstrarea acestui rang în România implică, prudent, și obligația de înscriere în RNPM la mutarea bunului pe teritoriul României.
Executarea în România: limitele Convenției și declarațiile statului
În ceea ce privește remediile disponibile în temeiul Convenției de la Cape Town, România a făcut următoarele declarații:
- „În conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. b) din Convenție, România declară că nicio prevedere a prezentei Convenții nu afectează dreptul României, al unui organism al statului român, al unei organizații interguvernamentale sau al altui furnizor privat de servicii publice din România, de a sechestra sau de a reține un bun, în conformitate cu legile statului român, pentru plata sumelor datorate acelui organism, organizație sau furnizor, legate direct de serviciile respective, cu privire la acel bun sau la un alt bun.”
- „În conformitate cu dispozițiile articolului 54 alineatul (2) din Convenție, România declară că mijloacele de atac de care dispune creditorul, care nu sunt menționate în mod expres ca necesitând sesizarea instanței, pot fi exercitate numai cu autorizarea instanței din statul român.”
- „În conformitate cu articolul XXX alin. (1) din Protocolul la Convenția privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile privind aspecte specifice ale echipamentelor aeronavelor, România declară că va aplica articolul VIII din acest protocol.”
Concluzie și propunere de lege ferenda
În lumina acestor declarații și a necesității de protejare a unui eventual creditor ipotecar, se consideră oportună înscrierea ipotecii și în RNPM, pentru a proteja rangul și opozabilitatea în România. De asemenea, în absența unei norme exprese care să recunoască automat garanțiile înregistrate în Registrul internațional, ar fi recomandabil ca Legea 297/2018 să fie completată pentru a oferi o aliniere mai clară a regimului de prioritate a garanțiilor în corelare cu Registrul Internațional conform Convenției de la Cape Town.
