De ce Dragoș Anastasiu a scăpat de un dosar penal în cazul „taxei de protecție” pentru ANAF?
Dragoș Anastasiu, vicepremier și om de afaceri, nu a fost urmărit penal de Direcția Națională Anticorupție (DNA) în cazul „taxei de protecție”, în ciuda recunoașterii sale că a plătit, timp de opt ani, peste 150.000 de euro drept mită mascată prin firma pe care o reprezenta. Această situație a fost evidențiată în cadrul dosarului care a dus la condamnarea consilierei ANAF, Angela Burlacu, la cinci ani de închisoare.
Conform surselor judiciare, dosarul a fost deschis după ce Cristian Băciucu, partenerul de afaceri al lui Dragoș Anastasiu la compania Touring Eurolines SA, a denunțat-o pe Burlacu la DNA în 2018, primind astfel calitatea de „martor denunțător”. Articolul 290 din Codul Penal stipulează că „mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta”. Astfel, Anastasiu a avut doar calitatea de martor în acest dosar, iar mita a fost dată prin intermediul companiei sale, sub formă de contracte fictive de consultanță.
Declarațiile lui Anastasiu și ale unei directoare economice din companie au fost similare cu cele ale martorului denunțător, Băciucu. Procurorii au reținut în cazul consilierei ANAF infracțiuni săvârșite în raport cu compania Touring Eurolines SA, nu cu persoanele fizice Dragoș Anastasiu sau Cristian Băciucu.
Detaliile cazului
Angela Burlacu a verificat în 2009 documentele companiei Touring Eurolines SA, în contextul unei cereri de decont de TVA. În timpul verificărilor, Burlacu le-a spus lui Anastasiu și lui Băciucu că societatea nu a putut prezenta toate documentele, ceea ce ar putea conduce la probleme penale. Totodată, ea le-a propus o soluție pentru a evita aceste probleme: semnarea unui contract fictiv de consultanță cu o firmă legată de ea, prin care să plătească lunar o sumă de mii de euro.
Reprezentanții companiei, inclusiv Anastasiu, au acceptat propunerea, menționând ulterior în audieri că sumele plătite sub formă de „consultanță” erau percepute ca o „taxă de protecție”. Astfel, firma lui Anastasiu a plătit aproximativ 170.000 de euro, prin facturi fictive, în cei opt ani de colaborare cu firma reprezentată de Burlacu.
În timpul audierilor, Anastasiu a explicat că, în urma controlului din 2009, el și partenerul său de afaceri erau „foarte stresați”, fiind amenințați de Burlacu cu „pușcărie” și „distrugerea afacerii”. A motivat că a acceptat să plătească taxa de protecție deoarece compania avea probleme financiare generate de criza economică și de îndelungata soluționare a deconturilor de TVA.
„(n.r. Dragoș Anastasiu) A precizat că şi-a dat acordul pentru semnarea contractului propus de inculpată întrucât, la momentul respectiv, perspectiva declanşării unei anchete penale şi a prelungirii controalelor îl duceau la ideea declanşării insolvenţei şi a concedierii personalului, ceea ce însemna închiderea firmei şi afectarea a peste 20.000 de călători care aveau serviciile plătite”, se arată în motivarea instanței.