Pfizergate: Informații noi despre conversațiile secrete dintre Ursula von der Leyen și Albert Bourla, „disparute” în urma unei cereri de transparență
Uniunea Europeană a recunoscut, pentru prima dată, într-un răspuns pentru New York Times, că un oficial de rang înalt a revizuit mesajele dintre Ursula von der Leyen, președinta executivului UE, și Albert Bourla, șeful Pfizer. Cu toate acestea, UE a susținut că nu avea nicio obligație să păstreze aceste mesaje, în ciuda interesului intens.
La începutul anului 2021, Uniunea Europeană a obținut un acord pentru achiziționarea a până la 1,8 miliarde de doze din vaccinul împotriva coronavirusului de la Pfizer. Această înțelegere a generat un mare interes cu privire la modul în care a fost realizată. Când s-a aflat că Ursula von der Leyen a schimbat mesaje text cu Albert Bourla în timpul negocierilor, jurnaliștii au solicitat aceste înregistrări conform regulilor de transparență ale blocului comunitar. Uniunea Europeană a refuzat, iar New York Times a contestat acest refuz în instanță.
O instanță a UE a decis, în luna mai a acestui an, că blocul comunitar „nu a reușit să explice într-un mod plauzibil” de ce nu a publicat înregistrările. Ca răspuns la această hotărâre, Comisia Europeană a oferit o relatare mai detaliată, dar aceasta nu a reușit să calmeze îngrijorările activiștilor pentru transparență, care consideră că această bătălie a devenit un punct de criză.
Comisia a confirmat că mesajele text au existat, dar a explicat că au fost distruse sau pierdute, după ce a considerat că nu erau importante. Björn Seibert, șeful de cabinet al Ursulei von der Leyen, a citit mesajele „în vara anului 2021”. Această informație sugerează că decizia de a nu păstra mesajele a fost luată după o solicitare inițială din mai 2021, de către jurnalistul Alexander Fanta, urmată de o cerere similară din partea New York Times.
Fanta a declarat: „Sunt șocat și consternat că au decis să șteargă mesajul după ce am făcut cererea”, descriind acțiunea ca fiind de „rea-credință”. Comisia a afirmat că Seibert a stabilit că „singurul scop” al mesajelor era programarea, motiv pentru care nu era necesară păstrarea lor. De asemenea, Comisia a precizat că Ursula von der Leyen și-a înlocuit telefonul în mod repetat din 2021, fără a transfera complet datele pe noile dispozitive.
Criticii subliniază că imaginea care se conturează este cea a unui președinte puternic, ale cărui comunicări scrise despre o chestiune de mare interes public, într-un moment critic al istoriei recente, au fost împărtășite doar cu cel mai apropiat consilier și apoi pierdute sau eliminate. Nick Aiossa, directorul Transparency International EU, a afirmat că există multe întrebări și că răspunsul Comisiei nu este satisfăcător.
Comisia a susținut că mesajele text sunt de scurtă durată prin natura lor și nu conțin informații importante, astfel că nu trebuie păstrate ca înregistrări publice. Paula Pinho, purtătoare de cuvânt a Comisiei, a explicat că politica de a nu înregistra astfel de mesaje nu a fost contestată de Curte în hotărârea sa.
În 2022, înainte ca New York Times să depună plângerea, ombudsmanul UE a declarat că Comisia a comis o „administrare defectuoasă” prin faptul că nu a căutat în mod adecvat mesajele ca răspuns la solicitarea jurnalistului Alexander Fanta. Comisia a afirmat că a căutat mesajele în iulie 2021, dar acum susține că Seibert le-a revizuit în acea vară.
Când avocații Comisiei au apărut în instanță la sfârșitul anului 2024, aceștia s-au chinuit să explice judecătorilor de ce mesajele nu au putut fi găsite. Răspunsul Comisiei Europene recent precizează clar că mesajele au existat și că cel puțin un oficial de rang înalt era la curent cu ele. Dana Green, avocat al publicației, a declarat: „Am intentat acest caz pentru a aplica dreptul publicului de acces la informații, considerând că este important pentru supravegherea democratică și transparența publică în Uniunea Europeană.”
Gestionarea mesajelor text, denumite frecvent „Pfizergate”, a reprezentat o problemă politică persistentă pentru Ursula von der Leyen, atrăgând atacuri din partea dreptei politice și determinând un vot de neîncredere împotriva ei la începutul acestei veri, primul de acest fel în mai bine de un deceniu.
