Descoperire fascinantă: Dinți de 4.000 de ani dezvăluie consumul de nuci cu proprietăți psihoactive de către strămoșii noștri
O analiză recentă a unor dinţi umani vechi de 4.000 de ani a dezvăluit cele mai vechi urme ale utilizării nucilor de betel, care conţin o substanţă psihoactivă utilizată pe scară largă în sud-estul Asiei până în prezent. Dovezile arată că mestecarea acestor nuci a fost practicată din cele mai vechi timpuri, deoarece conţin compuşi care sporesc vigilenţa, energia, euforia şi relaxarea.
Datorită noilor metode ştiinţifice capabile să detecteze reziduuri invizibile cu ochiul liber, cercetătorii au reuşit să identifice această practică culturală străveche, care altfel ar fi trecut neobservată în arhiva arheologică. O echipă internaţională de arheologi a examinat placa dentară antică de la oameni care au trăit în Thailanda din Epoca Bronzului, găsind cele mai vechi dovezi ştiinţifice ale utilizării nucilor de betel în Asia de Sud-Est.
„Am identificat derivate din plante în tartru dentar recoltat dintr-un cimitir vechi de 4.000 de ani de la Nong Ratchawat, Thailanda”, a declarat Dr. Piyawit Moonkham, arheolog specializat în antropologie. „Aceasta este cea mai veche dovadă directă biomoleculară a folosirii nucilor de betel în sud-estul Asiei”, a adăugat el.
Dr. Shannon Tushingham, co-autor al studiului, a menţionat: „Am demonstrat că tartrul dentar poate conserva semnăturile chimice ale folosirii plantelor psihoactive timp de milenii, chiar şi atunci când dovezile arheologice convenţionale lipsesc cu desăvârşire”. Ea a subliniat importanţa de a face vizibil ceea ce era invizibil, dezvăluind comportamente şi practici de acum 4.000 de ani.
Mestecarea nucilor de betel a fost practicată din cele mai vechi timpuri, deoarece acestea conţin compuşi care sporesc vigilenţa, energia, euforia şi relaxarea. La Nong Ratchawat, un sit arheologic din centrul Thailandei, rămăşiţele a 156 de oameni au fost descoperite din 2003. Echipa de cercetare a colectat 36 de probe de tartru dentar de la şase indivizi.
Rezultatele au arătat că mai multe dintre probele arheologice conţineau urme de arecolină şi arecaidină, compuşi organici prezenţi în nucile de betel, care au efecte fiziologice pronunţate asupra oamenilor, sugerând că nucile de betel erau mestecate acum 4.000 de ani în Thailanda.
Cercetătorii au subliniat importanţa înţelegerii contextului cultural al acestor utilizări, deoarece plantele psihoactive, medicinale şi ceremoniale sunt adesea considerate droguri, dar reprezintă milenii de cunoştinţe culturale, practici spirituale şi identitate comunitară.
