Provocările sistemului judiciar văzute prin ochii procurorilor
Asociația „Mișcarea pentru apărarea statutului procurorilor” (AMASP) a realizat o analiză detaliată a sistemului judiciar din România, evidențiind dificultățile cu care se confruntă procurorii în contextul creșterii vârstei de pensionare a magistraților și reducerii cumulului pensiei pentru aceștia. Procurorii identifică legislația „incoerentă și impredictibilă” ca fiind „inamicul numărul 1”, care oferă „cele mai multe drepturi” inculpaților.
Într-un comunicat publicat pe 4 august, AMASP subliniază că sistemul judiciar se confruntă cu o realitate plină de lipsuri, presiuni cotidiene și un echilibru precar între vocație și epuizare. Procurorii afirmă că legislația din România este caracterizată prin incoerență, modificări frecvente și legi care intră în vigoare fără claritate în aplicare. Aceștia subliniază că drepturile suspectului/inculpului sunt reluate de mai multe ori în timpul procesului, ceea ce complică activitatea judiciară.
Procurorii consideră că procedurile judiciare sunt „lungi, greoaie, redundante și greu de aplicat”, adesea necesitând un număr mare de documente și ordine stricte în prezentarea acestora. AMASP sugerează simplificarea Codului de procedură penală, propunând introducerea unor formule standardizate pentru a elimina redundanțele.
În plus, procurorii identifică timpul ca „inamicul numărul 2”, având în vedere că toți magistrații sunt de serviciu la orice oră, ceea ce le impune să rezolve rapid spețele dificile. Aceștia trebuie să întocmească dosare cu probe utile în termen de 24 de ore pentru a propune arestarea preventivă a făptuitorilor.
Problemele identificate și soluțiile propuse
AMASP a discutat de asemenea despre relația cu poliția, subliniind că fără o colaborare funcțională între procurori și polițiști, activitatea de anchetă este „paralizată”. Procurorii menționează că polițiștii sunt supuși unor obligații administrative multiple, ceea ce generează întârzieri în anchete. AMASP solicită ca poliția judiciară să fie subordonată Ministerului Public pentru a eficientiza anchetele.
De asemenea, procurorii cer criterii transparente pentru delegări, transferuri și detașări, precum și o informatizare mai bună a sistemului, considerată în prezent „insuficientă și inegală”. Aceștia subliniază că dotările tehnice sunt neperformante și că modalitățile de săvârșire a infracțiunilor s-au sofisticat, ceea ce impune o adaptare a instrumentelor de anchetă utilizate.
AMASP atrage atenția asupra volumului disproporționat de muncă în comparație cu alte state europene, unde magistrații beneficiază de echipe de suport. În România, un magistrat lucrează adesea doar cu un singur grefier, ceea ce complică gestionarea cazurilor. Procurorii subliniază că schemele de personal au rămas neschimbate din anii 2000, iar discuțiile pentru restructurarea instanțelor mici sunt inexistente.
În concluzie, AMASP solicită ca faptele penale săvârșite de magistrați să fie investigate de DNA, ca numirile în funcții de conducere să fie bazate pe criterii clare și meritocratice, și ca evaluările psihologice să fie efectuate periodic pe parcursul carierei pentru a preveni epuizarea.
