Reflecțiile lui Vasile Dâncu în urma dispariției lui Ion Iliescu
Europarlamentarul PSD Vasile Dîncu afirmă că România pierde odată cu dispariția lui Ion Iliescu nu doar un fost președinte, ci și „un simbol puternic al stângii autentice”. Dîncu subliniază că Iliescu „a avut marele defect de a nu-și trăda convingerile”, rămânând fidel valorilor sale fundamentale până la sfârșit.
„Un veritabil om de stânga, Iliescu a orientat România pe drumul euroatlantic într-o perioadă complicată, în care această alegere era dificilă, dar esențială. Astăzi, privind spre viitor, ne dăm seama cât de greu ne este să păstrăm această direcție pe care el a fixat-o într-un moment istoric delicat”, a declarat Dîncu.
Deși recunoaște că Ion Iliescu a făcut și greșeli, Dîncu menționează că acesta a învățat toleranța și a încercat să păstreze o societate românească în care fiecare voce să conteze. „A făcut greșeli, la începuturile democrației noastre. Poate nu a avut puterea să iasă de sub presiunea spiritului timpului, poate a fost el însuși speriat de vântul schimbării”, a adăugat europarlamentarul.
Dîncu consideră că Iliescu a fost „un țap ispășitor comod” și „adversarul ideal pentru o dreaptă care încă își căuta identitatea ideologică”. Acesta subliniază că dispariția lui Iliescu înseamnă că adversarii săi politici de dreapta vor fi „mai săraci acum cu o memă”, întrucât dispare un motiv facil pentru ura lor și o explicație comodă a propriilor eșecuri.
„Paradoxal, a fost tocmai el cel care s-a opus cu fermitate ‘capitalismului de cumetrie’ pe care noi, cei veniți după el, l-am creat și perpetuat”, a mai spus Dîncu. Acesta afirmă că Ion Iliescu trebuie să devină un „reper esențial” pentru stânga, simbolizând solidaritatea cu cei mulți, echilibrul și responsabilitatea politică autentică.
„Moartea sa nu închide o pagină, ci dimpotrivă, semnalează nevoia urgentă de a reconstrui o stângă modernă și europeană, capabilă să lupte împotriva unei drepte hrăpărețe și corupte care a dominat România în multe momente”, a concluzionat Dîncu, subliniind importanța solidarității reale și a apărării celor vulnerabili ca esența politicii autentice de stânga.
