Destinul prizonierului nord-coreean de 95 de ani: dorința de a reveni în patria sa
Ahn Hak-sop, un fost prizonier de război nord-coreean în vârstă de 95 de ani, a încercat să se întoarcă în țara sa natală după ce a petrecut aproape 70 de ani în Coreea de Sud. Autoritățile sud-coreene nu i-au permis să traverseze granița, conform relatărilor. Ahn a dorit să fie înmormântat în Nord, după ce a trăit o mare parte din viață în Sud, împotriva voinței sale.
Ahn a fost întors din drum, deoarece guvernul sud-coreean a declarat că nu a avut suficient timp pentru a face aranjamentele necesare. Slăbit de un edem pulmonar, Ahn nu a putut parcurge pe jos distanța până la Podul Unificării – Tongil Dae-gyo – unul dintre puținele pasaje între cele două Corei. S-a coborât din mașină la aproximativ 200 de metri de pod și a finalizat ultima porțiune pe jos, sprijinit de doi voluntari.
Ahn a fost întâmpinat de reporterii și de aproximativ 20 de voluntari care veniseră în semn de susținere, ținând în mână un steag nord-coreean, o imagine rar întâlnită în Sud. „Vreau doar ca trupul meu să se odihnească într-o țară cu adevărat independentă. O țară liberă de imperialism”, a declarat el.
Ahn Hak-sop avea 23 de ani când a fost capturat de sud-coreeni. Cu trei ani înainte, în 1950, liderul nord-coreean Kim Il-sung a atacat Sudul. Ahn s-a alăturat Armatei Populare Nord-Coreene în 1952, dar a fost capturat în aprilie 1953, cu trei luni înainte de armistițiu, și condamnat la închisoare pe viață. A fost eliberat 42 de ani mai târziu, datorită unei grațieri speciale acordate în ziua independenței Coreei.
După eliberare, Ahn a avut dificultăți în a-și găsi un loc de muncă, fiind etichetat drept „roșcat” din cauza simpatiilor sale comuniste. Deși s-a căsătorit și a crescut un copil, nu s-a simțit niciodată acasă în Coreea de Sud. S-a stabilit într-un mic sat din Gimpo, cel mai apropiat loc de granița cu Nordul unde poate locui un civil.
În 2000, Ahn a refuzat să plece înapoi în Nord împreună cu alți prizonieri, crezând că legăturile dintre cele două țări se vor îmbunătăți. A ales să rămână, temându-se că întoarcerea sa ar fi o victorie pentru americani. „Dacă m-aș fi întors în Nord, m-aș fi simțit ca și cum le-aș fi predat americanilor propriul dormitor”, a spus el.
Ahn susține că propaganda familiei Kim afirmă că singurul lucru care oprește reunificarea peninsulei coreene este „America imperialistă” și un guvern sud-coreean supus. După capturarea sa, Ahn a fost supus la umilințe și torturi, fiind forțat să semneze documente de renunțare la Nord și la ideologia comunistă, ceea ce el a refuzat.
Comisia pentru Adevăr și Reconciliere din Coreea de Sud a investigat acuzațiile sale, confirmând că au existat eforturi deliberate de a-l forța să renunțe la convingerile sale, inclusiv acte de tortură. Ahn afirmă că în Coreea de Sud este recunoscut faptul că prizonierii nord-coreeni se confruntă adesea cu violență în închisoare.
De când a plecat Ahn, Coreea de Nord s-a schimbat sub conducerea nepotului lui Kim Il-sung, devenind o dictatură izolată, înarmată nuclear, dar rămânând una dintre cele mai sărace țări din lume. Ahn nu a fost martor la foametea devastatoare din anii 1990, care a dus la moartea a sute de mii de oameni, dar susține că presa relatează doar partea întunecată a țării, afirmând că Nordul prosperă.
Ahn consideră că viața politică este esențială pentru umanitate. „Se spune că oamenii, spre deosebire de animale, au două feluri de viață. Unul este viața biologică de bază. Al doilea este viața politică, numită și viață socială. Dacă privezi o ființă umană de viața sa politică, nu este diferită de un robot”, a spus el. „Am trăit sub dominația colonială japoneză mulți ani. Dar nu vreau să fiu îngropat sub dominația colonială [americană]”, a adăugat el.
