Societatea civilă solicită președintelui și Ministerului Afacerilor Externe înființarea de ambasade în țările de origine ale muncitorilor asiatici din România
Deschiderea de noi ambasade în Nepal, Bangladesh și Sri Lanka, sprijinirea firmelor de recrutare a forței de muncă și întărirea cadrului de politici pentru protejarea drepturilor muncitorilor imigranți sunt câteva dintre propunerile avansate într-o scrisoare adresată președintelui Nicușor Dan și ministrului Afacerilor Externe, Oana Țoiu, de către un grup de peste 20 de asociații ale societății civile cu activitate în domeniul drepturilor omului și serviciilor sociale.
Organizațiile semnatare subliniază că România se confruntă de mai mulți ani cu un deficit de forță de muncă, în special în sectoare precum producția, construcțiile, comerțul, HoReCa și serviciile administrative. În acest context, țara noastră alocă cote crescute de vize de imigrare pentru muncă cetățenilor din țări terțe. Contingentul anual de avize pentru lucrători străini nou-admiși pe piața forței de muncă a crescut de cinci ori din 2021 până în prezent, situându-se în ultimii doi ani la 100.000, pe baza cererilor concrete din partea angajatorilor români.
Cu toate acestea, România nu a dezvoltat relațiile diplomatice, consulare și/sau înțelegerile bilaterale cu principalele țări sursă pentru această forță de muncă, inclusiv prin prezența unor atașați pentru muncă. Potrivit scrisorii, primele țări de origine ale muncitorilor autorizați sunt Nepal, Sri Lanka, India, Bangladesh și Turcia.
În ceea ce privește Nepal, reprezentarea diplomatică a României este asigurată de Ambasada României în India, existând un Consulat Onorific la Kathmandu. În 2023, a fost semnat un acord bilateral România-Nepal, dar deschiderea unei reprezentanțe diplomatice în Nepal nu s-a realizat. În Sri Lanka, România are o ambasadă, dar nu a fost numit un ambasador, iar echipa este limitată la două persoane, fără sprijin în domeniul forței de muncă.
România are ambasadă în India, dar nu acordă sprijin în domeniul forței de muncă, deși există acorduri economice bilaterale. În Bangladesh, reprezentarea diplomatică este asigurată tot de Ambasada României în India, iar asistența consulară este limitată. De asemenea, nu există acorduri bilaterale relevante în domeniul forței de muncă. În Turcia, România are o ambasadă extinsă, dar problemele de reprezentare diplomatică persistă și în alte țări sursă precum Etiopia, Filipine, Egipt, Maroc și Tunisia.
Asociațiile semnatare avertizează că România este insuficient reprezentată în principalele țări sursă, iar această absență are consecințe negative importante, inclusiv riscuri privind securitatea, infracționalitatea și traficul de persoane, precum și nerespectarea drepturilor fundamentale ale imigranților. De asemenea, se estimează că deficitul de forță de muncă va crește în anii următori.
În acest context, se solicită analiza cu celeritate a necesității unor demersuri concrete pentru întărirea prezenței diplomatice a României în țările sursă de forță de muncă, inclusiv deschiderea de ambasade noi, inițierea consultărilor cu alte state membre UE și desemnarea unor atașați pe probleme de forță de muncă în actualele și noile ambasade.
Printre semnatarii scrisorii se numără: Asociația ActiveWatch, Asociația Respiro Human Rights Research Centre, Centrul de Resurse Juridice, Centrul pentru Inovare Publică, Centrul pentru Studiul Comparat al Migrației, Centrul pentru Resurse Civice, CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică, Confederația Caritas România, Consiliul Național Român pentru Refugiați și Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.